1. [DEX '09] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analoghion s. n.] – Din ngr. analóghion.
2. [MDA2] analog2 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) ~on, ~gos / Pl: ~uri / E: ngr το ὰνάλογον cf dubletul analog1] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia și se aduna prin cotizație.
3. [MDA2] analog1 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) (după ngr) -oghion, (după sl) -oghi, -oghiu / Pl: ~uri / E: ngr ὰναλόγιον, bg аналогъ, rus аналогий] (Bis; înv) Pupitru mobil care se așază în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărțile sfinte pe el și care se poate strânge Si: tetrapod.
4. [CADE] ‡ANALOG3 sbst. (TKT.) Parte proporțională, cîtime [ngr. άνάλογου].
5. [CADE] ANALOG2 (pl. -guri) sn. ⛪ = ANALOGHION.
6. [DEX '98] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analoghion s. n.] – Din ngr. analóghion.
7. [DLRLC] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.
8. [DLRM] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion.
9. [Scriban] 1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion.
10. [Scriban] *2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.).
11. [DEX '09] ANALOGHION s. n. v. analog1.
12. [MDA2] analoghion sn vz analog1
13. [MDA2] analoghiu sn vz analog1
14. [MDA2] analogon sms vz analog2
15. [MDA2] analogos sms vz analog2
16. [DOOM 3] analog2 s. n., pl. analoguri
17. [DOOM 2] analog2 s. n., pl. analoguri
18. [D.Religios] analog, analoguri s. n. Pupitru înalt, pe care se pun cărțile într-o biserică ortodoxă. ♦ Pupitru portativ, situat în mijlocul bisericii, pe care se pun cărțile în timpul slujbei; tetrapod; iconostas; (la catolici) lutrin. [Var.: analoghion s. n.] – Din gr. analoghion.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL