1. [DEX '09] ANAFORIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique.
2. [MDA2] anaforic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr anaphorique] Care reia o noțiune sau o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei.
3. [CADE] ANAFORIC adj. 📖 Care cuprinde o anaforă [fr.].
4. [DN] ANAFORIC, -Ă adj. Referitor la anaforă; (despre cuvinte) Care reia o noțiune, o idee deja exprimată. [< fr. anaphorique].
5. [MDN '00] ANAFORIC, -Ă adj. (despre cuvinte) care reia o noțiune, o idee deja exprimată. (< fr. anaphorique)
6. [DOOM 3] anaforic adj. m., pl. anaforici; f. anaforică, pl. anaforice
7. [DOOM 2] anaforic adj. m., pl. anaforici; f. anaforică, pl. anaforice
8. [DGSSL] ANAFORIC, -Ă 1. Clasă de cuvinte fără referință proprie care își procură referința prin legarea referențială de un component (un cuvânt sau un grup de cuvinte) exprimat anterior, numit antecedent*; sin. cu anaforă2; vezi și substitut. • Folosire ~ Se opune folosirii deictice*; se utilizează pentru acele cuvinte care cunosc, de la o apariție la alta, atât folosiri anaforice, cu raportare la un cuvânt exprimat anterior, cât și folosiri deictice, cu raportare la enunțare*. În această dublă ipostază apar demonstrativele*, articolele*, unele adverbe pronominale*. În construcția: Am văzut un film dur; acesta m-a impresionat puternic, acesta funcționează ca anaforic stabilind o relație interpretativă cu nominalul antecedent film, care îi procură, contextual, referința. În situația în care cerem un obiect, indicându-l: Dă-mi-l pe acesta!, acesta funcționează ca deictic, căci decodarea lui nu se poate face în afara situației* de comunicare. 2. În retorică, vezi ANAFORĂ4. G.P.D.
9. [DTL] ANAFORIC, -Ă adj. (< fr. anaphorique): în sintagma cuvânt anaforic (v.).
10. [DFS] climax (gr. „gradație”) anaforic2 sau gradație anaforică, figură de repetiție lexicală, și anume o anadiploză care poate fi, în privința conținutului, progresivă:... x/x... y/... z/z... (R): „Nu mi-am spus numai părerea, ci am făcut și propuneri scrise; n-am făcut numai propuneri scrise, ci am mers și în solie; și n-am mers numai în solie, ci am convins și pe tebani.” (Demosthenes; → Demetrios, p. 270) „Fraza citată – scrie Demetrios (ib.) – face impresia că urcă din ce în ce mai sus. Dacă însă s-ar exprima aceste lucruri așa cum urmează: «După ce mi-am spus părerea și am făcut propuneri scrise, am mers în solie și am convins pe tebani», atunci ar fi numai o înșirare de fapte lipsită de orice vigoare.” Un exemplu mai limpede de anadiploză progresivă îl reprezintă următoarele cuvinte ale lui Victor Hugo din „Prefața” la Cromwell, în care ni se spune că drama trebuie să fie ca o „oglindă de concentrare”, astfel încât să se vadă cum se aprinde: „dintr-un licăr de lumină, dintr-o lumină o flacără”; iată, din latină, un exemplu și mai dens: „ex innocentia nascitur dignitas, ex dignitate honor, ex honore imperium, ex imperio libertas” ( → L., p. 623). Gradația simplă, ca figură specifică, este mai degrabă o „enumerare progresivă”, în care nu se repetă nimic, și care poate fi ascendentă sau descendentă. • Quintilian nu face deosebirea între climax anaforic și climax pur și simplu, pentru că ilustrează figura numai cu un exemplu de concatenație progresivă (climax anaforic). De concatenație nu vorbește.
11. [DFS] pronume anaforic, sin. anafora gramaticală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL