1. [DEX '09] ANABAPTIST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste.
2. [MDA2] anabaptist, ~ă [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: fr anabaptiste] 1-2 smf, a (Persoană) adeptă a anabatismului. 3 a Care aparține anabaptismului. 4 a Referitor la anabaptism.
3. [CADE] *ANABAPTIST 1. sm. ⛪ Părtaș al sectei care și-a luat naștere în secolul al XVI-lea din mișcarea protestantă și care propovăduia că cineva trebue să se boteze din nou la vîrsta cînd își dă seamă de însemnătatea acestui act, botezul din copilărie fiind socotit neeficace. II. adj. De anabaptist: sectă, doctrină ~ă [fr. < gr.].
4. [DLRM] ANABAPTIST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al anabaptismului. – Fr. anabaptiste.
5. [DN] ANABAPTIST, -Ă adj. Referitor la anabaptism. // s.m. și f. Adept al anabaptismului. [< fr. anabaptiste].
6. [MDN '00] ANABAPTIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al anabaptismului. (< fr. anabaptiste)
7. [Scriban] *anabaptíst, -ă adj. și s. (vgr. anabaptistés, d. ana, ĭar, și baptizo, botez). Membru a uneĭ secte protestante din Germania (1523) care-ĭ boteza pe copiĭ cînd ajungeaŭ marĭ.
8. [Șăineanu, ed. VI] anabaptiști pl. sectă protestantă în Germania, care boteza din nou pe cei adulți (1523).
9. [DOOM 3] anabaptist adj. m., s. m., pl. anabaptiști; adj. f., s. f. anabaptistă, pl. anabaptiste
10. [DOOM 2] anabaptist adj. m., s. m., pl. anabaptiști; adj. f., s. f. anabaptistă, pl. anabaptiste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL