1. [MDA2] amărunțit2, ~ă a vz amănunțit2
2. [Șăineanu, ed. VI] amărunțit adv. cu amăruntul.
3. [DEX '09] AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt.
4. [DEX '09] AMĂNUNȚIT2, -Ă, amănunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.
5. [MDA2] amănunți vtr [At: I. IONESCU, C. 31 / V: ~ărunți1 / Pzi: ~țesc / E: amănunt cf fr detailler] 1 (Agr) A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc. 2 A arăta în amănunte.
6. [MDA2] amănunțit2, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 34 / V: amăru~ / Pl: ~țiți, ~e / E: amănunți] 1 a (Agr) Afânat. 2-3 a, av Detaliat.
7. [MDA2] amărunți1 v vz amănunți
8. [CADE] AMĂNUNȚI, AMĂRUNȚI (-țesc) vb. tr. 1 ‼ A mărunți, a sdrobi, a fărîma, a desface bulgării de pămînt: la prașila dintîiu... amărunțim pămîntul și stîrpim buruienile (ION.) ¶ 2 A arăta, a povesti cu de-a-mănuntul (👉 MĂNUNȚI) [amănunt].
9. [CADE] AMĂNUNȚIT, AMĂRUNȚIT I. adj. 1 p. AMĂNUNȚI...: de va fi fața ogorului foarte amărunțită și înfoiată (ION.) ¶ 2 Cu toate amănuntele, ținînd seamă de cele mai mici amănunte: mi-a făcut o descriere ~ă a locurilor pe care le-a vizitat. II. adv. Cu de-amănuntul: să-mi povestești toate ~. III. sbst. Faptul de a amănunți.
10. [CADE] AMĂRUNȚI (-țesc)... 👉 AMĂNUNȚI...: amărunțind ori-ce problemă (DLVR.).
11. [DEX '98] AMĂNUNȚIT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.
12. [DLRLC] AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A da amănunte, a povesti cu amănunte; a detalia. Dorisem... a cunoaște împrejurările acestei isprăvi. Și Ieronim ne amănunțise totul. SADOVEANU, V. F. 91. 2. A fărîmița, a mărunți. Băligarul are o însemnată lucrare și asupra însușirilor fizice ale pămîntului, pe care le îmbunătățește, amănunțind pămînturile cele lutoase. I. IONESCU, M. 313.
13. [DLRLC] AMĂNUNȚIT2, -Ă, amănunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. Norme amănunțite de aplicare a legilor. ♦ (Adverbial) Cu amănuntul, în amănunt, pînă în cele mai mici amănunte. A povesti amănunțit.
14. [DLRM] AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărîmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt1.
15. [DLRM] AMĂNUNȚIT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.
16. [Șăineanu, ed. VI] amărunțì v. 1. a fărăma pământul ca semințele să încolțească mai repede; 2. fig. a desface în părți mărunte, a analiza.
17. [Scriban] amănunțésc și amăr- v. tr. (d. amănunt). Mărunțesc, sfărîm: a amănunți bulgăriĭ. Povestesc pînă în părțile cele mici, detaliez.
18. [Scriban] amănunțit, -ă adj. Cu amănunte, în amănunte, detaliat: povestire amănunțită. Adv. Cu de-a mănuntu: a descrie amănunțit.
19. [Scriban] amărunțésc, V. amănunțesc și mărunțesc.
20. [DOOM 3] amănunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțesc, 3 sg. amănunțește, imperf. 1 amănunțeam; conj. prez. 1 sg. să amănunțesc, 3 să amănunțească
21. [DOOM 3] amănunțit1 adj. m., pl. amănunțiți; f. amănunțită, pl. amănunțite
22. [DOOM 2] amănunți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțesc, imperf. 3 sg. amănunțea; conj. prez. 3 să amănunțească
23. [DOOM 2] amănunțit1 adj. m., pl. amănunțiți; f. amănunțită, pl. amănunțite
24. [DAR] amărunți, amărunțesc vb. IV (înv.) 1. a fărâma pământul, ca semințele să încolțească mai repede 2. a desface în părți mici, a detalia, a analiza
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL