1. [MDA2] amăgitură sf [At: PSALT. (1651), 9 / Pl: ~ri / E: amăgi + -tură] (Înv) Înșelăciune Cf amăgi (2).
2. [CADE] †AMĂGITURĂ (pl. -turi) sf. = AMĂGEALĂ: puține călugărițe să fac de bunăvoia lor, mai multe să fac cu de-a sila și cu amăgituri (PRV.-LP.) [amăgi].
3. [Scriban] amăgitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Amăgire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL