1. [MDA2] amuțeală sf [At: ANTIM, P, 91 / V: (reg) ~țală / Pl: ~eli, (rar) -ele / E: amuți2 + -eală] Stare de muțenie.
2. [CADE] AMUȚEALĂ sf. 1 Starea cuiva care a amuțit ¶ 2 Tăcere pe care și-o impune cineva: prin amuțeala noastră am ajuns pînă azi cum am putut (JIP.).
3. [DOR] amuțeală s. f., pl. amuțeli
4. [IVO-III] amuțeală, -țeli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL