1. [DN] AMPRENTARE s.f. Acțiunea de a amprenta; luare a amprentelor cuiva. [< amprenta].
2. [DCR2] amprentare s. f. Realizarea unui model prin apăsare pe o suprafață plastică ◊ „[...] după modelul amprentărilor prezentate la expoziția de noi soluții constructive [...] Avem pregătit un set de asemenea modele amprentate pe care îl vom înainta spre avizare [...]” R.l. 17 III 79 p. 3 (din amprenta; DN3)
3. [DN] AMPRENTA vb. I tr. A lua amprentele cuiva. ♦ intr. A lăsa o marcă; a marca profund. [< fr. empreindre, după amprentă].
4. [MDN '00] AMPRENTA vb. I. tr. 1. a lua amprentele cuiva. 2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare. II. intr. a marca profund. (după fr. empreindre)
5. [DOOM 3] +amprenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amprentez, 3 amprentează; conj. prez. 1 sg. să amprentez, 3 să amprenteze
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL