Definiție și ce înseamnă ametist

1. [DEX '09] AMETIST, ametiste, s. n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. améthyste, lat. amethystus.

2. [MDA2] ametist sn [At: ALEXANDRIA, 153 / S: (după fr) améthist / V: (rar) ~ă sf / Pl: ~e / E: fr améthyste] (Mlg) 1 Piatră prețioasă (varietate de cuarț) de culoare violetă. 2 (Îs) ~ oriental Varietate de ametist (1).

3. [CADE] *AMETIST (pl. -iste) sn. 💎 1 Varietate de cuarț transparent de coloare violetă; se găsește mai ales în Brazilia și Madagascar (🖼 97) ¶ 2 ~ oriental, varietate violetă de corindon, cu strălucire sticloasă sau de sidef; e birefringent și se electrizează prin frecare; se găsește în granituri, bazalturi și nisipuri diamantifere; e foarte prețuit în bijuterie [fr.].

4. [DLRLC] AMETIST, ametiste, s. n. Piatră semiprețioasă (varietate de cuarț), transparentă, de culoare violetă. Inel cu ametist. ◊ (Poetic) Nopțile erau senine, cu boltă de ametist, pe care străluceau puzderie de stele mărunte și luceferi ca niște flori de flacără. SADOVEANU, M. C. 34. Purtam aripi odinioară, Sub cer înalt de ametist. LESNEA, I. 108. A serii lăcrămare de ametiste și opale. MACEDONSKI, O. I 64.

5. [DLRM] AMETIST, ametiste, s. n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosit ca piatră semiprețioasă. – Fr. améthyste (lat. lit. amethystus).

6. [DN] AMETIST s.n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosită ca piatră semiprețioasă. [Pl. -te, -turi. / < fr. améthyste, cf. lat. amethystus, gr. amethystos].

7. [MDN '00] AMETIST s. n. varietate violacee de cuarț, piatră semiprețioasă. (< fr. améthyste, gr. amethystos)

8. [Șăineanu, ed. VI] ametist n. piatră scumpă de coloare viorie, căreia cei vechi îi atribuiau însușirea de a împiedeca beția.

9. [Scriban] *ametíst n., pl. e (vgr. améthystos, neîmbătat, d. methyo, mă îmbăt, din cauză că se credea că ametistu împedecă îmbătarea. V. amețesc). Min. Cŭarț violet, bioxid de siliciŭ (Si O2). Ametist oriental, corindon violet, seschioxid de aluminiŭ (Al2 O3), care e o peatră prețioasă.

10. [MDA2] ametistă sf vz ametist

11. [DOOM 3] ametist s. n., pl. ametiste

12. [DOOM 2] ametist s. n., pl. ametiste

13. [IVO-III] ametist, -te.

14. [DRAM 2021] ametist, s.n. v. ametit.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] politnic sm [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XVI, 17 / Pl: ~ici […]
1. [DEX '09] POLITOLOG, -Ă, politologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIC, -Ă, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. – Din […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile […]
1. [MDA2] politom, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr polytome] […]
1. [DEX '09] POLITOMIE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui […]
1. [DEX '09] POLITONAL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – […]
1. [DEX '09] POLITONALISM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro