1. [DEX '09] AMBIENT, ambienturi, s. n. Ambianță. [Pr.: -bi-ent. – Pl. și: ambiente] – Din fr. ambiant1.[1]
2. [MDA2] ambient sn [At: DEX2 / P: ~bi-ent / Pl: (rar) ~e / E: fr ambient] (Liv) Ambianță.
3. [DEX '98] AMBIENT, ambiente, s. n. (Franțuzism) Ambianță. [Pr.: -bi-ent] – Din fr. ambient.[1]
4. [DN] AMBIENT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens].
5. [MDN '00] AMBIENT s. n. mediu înconjurător. (< engl., fr. ambient, it. ambiente)
6. [Scriban] ambient, -ă adj. (lat. ámbiens, -éntis; fr. ambiant). Înconjurător: mediu, aeru ambient. Lumea ambientă. S. n., pl. e. Mediu înconjurător.
7. [DOOM 3] ambient (desp. -bi-ent) s. n., pl. ambienturi
8. [DOOM 2] ambient (-bi-ent) s. n., pl. ambienturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL