1. [DEX '09] AMBIDEXTRU, -Ă, ambidextri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se folosește cu aceeași îndemânare de ambele mâini. – Din fr. ambidextre.
2. [MDA2] ambidextru, ~ă smf, a [At: DA / P: ~dex-tru / Pl: ~ri, ~re / E: fr ambidextre] 1-2 (Persoană) care se folosește cu aceeași îndemânare de ambele mâini.
3. [CADE] *AMBIDEXTRU, -TRĂ adj. sm. f. 🫀 Care se slujește deopotrivă și cu aceeași îndemînare de mîna dreaptă și de cea stîngă [fr. < lat.].
4. [DEX '98] AMBIDEXTRU, -Ă, ambidextri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se slujește cu aceeași îndemânare de ambele mâini. – Din fr. ambidextre.
5. [DLRLC] AMBIDEXTRU, -Ă, ambidextri, -e, adj. (Franțuzism. rar) Care se slujește deopotrivă și cu aceeași îndemînare de mîna dreaptă și de cea stîngă.
6. [DLRM] AMBIDEXTRU, -Ă, ambidextri, -e, adj. Care se slujește cu aceeași îndemînare de ambele mîini. – Fr. ambidextre.
7. [DN] AMBIDEXTRU, -Ă adj. Care se folosește cu aceeași îndemînare de ambele mîini. [< fr. embidextre, cf. lat. ambo – doi, dextera – mîna dreaptă].
8. [MDN '00] AMBIDEXTRU, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se folosește cu aceeași dexteritate la ambele mâini. (< fr. ambidextre)
9. [Scriban] *ambidéxtru, -ă adj. (lat. ambidexter, d. ambo, amîndoĭ, și dexter, drept). Care lucrează cu stînga ca și cu dreapta.
10. [DOOM 3] ambidextru adj. m., s. m., pl. ambidextri; adj. f., s. f. ambidextră, pl. ambidextre
11. [DOOM 2] ambidextru adj. m., s. m., pl. ambidextri; adj. f., s. f. ambidextră, pl. ambidextre
12. [DETS] AMBI- „amîndoi, împreună, dublu”. ◊ L. ambo „doi, amîndoi” > fr. ambi-, germ. id., engl. id. > rom. ambi-. □ ~dextrie (v. -dextrie), s. f., însușirea de a fi ambidextru; ~dextru (v. -dextru), adj., s. m. și f. (persoană) care se folosește la fel de bine de ambele mîini; ~gen (v. -gen2), adj., s. n., 1. adj. Cu stamine și pistile în aceeași floare; sin. monoclin, bisexual. 2. s. n. Denumire improprie pentru genul neutru; ~opie (v. -opie), s. f., vedere dublă; ~par (v. -par), adj., (despre muguri) care produce atît frunze, cît și flori; ~valent (v. -valent), adj., referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL