1. [DEX '09] AMBALAJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage.
2. [MDA2] ambalaj sn [At: I. PANȚU, C. 288 / V: ~lagiu / Pl: ~e / E: fr emballage] 1 Material care servește la împachetarea și închiderea (ermetică) a produselor pentru transportarea lor. 2 Lucru în care se împachetează ceva. 3 (Îs) ~ de investiție Cont. 4 Mod de împachetare a mărfurilor în vederea transportării lor.
3. [DLRLC] AMBALAJ, ambalaje, s. n. Ambalare, împachetare. Hîrtie de ambalaj. ♦ Material în care se împachetează anumite produse; mod de împachetare. Medicament în ambalaj original, cm Producătorii contractanți sînt sprijiniți în procurarea de semințe, materiale, îngrășăminte chimice și li se pun la dispoziție ambalajele necesare pentru transportul legumelor și zarzavaturilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655.
4. [DLRM] AMBALAJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material în care se împachetează ceva. – Fr. emballage.
5. [DN] AMBALAJ s.n. Împachetare; (concr.) materialul (hîrtie, carton, pînză, cutie etc.) în care se împachetează ceva. [Cf. fr. emballage].
6. [MDN '00] AMBALAJ s. n. împachetare; material în care se împachetează ceva. (< fr. emballage)
7. [Șăineanu, ed. VI] ambalaj n. împachetare de mărfuri.
8. [Scriban] *ambaláj n., pl. e (fr. emballage). Com. Împachetare. Materialu în care e împachetat ceva. V. hîrzob.
9. [MDA2] ambalagiu sn vz ambalaj
10. [CADE] *AMBALAGIU (pl. -age, -agii), *AMBALAJ (pl. -aje), sn. 1 Faptul de a ambala, împachetare ¶ 2 Tot ce slujește spre a ambala: hîrtie, carton, pînză, lăzi, butoaie, etc. [fr. emballage].
11. [DOOM 3] ambalaj s. n., pl. ambalaje
12. [DOOM 2] ambalaj s. n., pl. ambalaje
13. [MDO] ambalaj, pl. ambalaje
14. [IVO-III] ambalaj, -laje.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL