1. [DEX '09] AMARARE, amarări, s. f. Acțiunea de a amara; amaraj. – V. amara.
2. [MDA2] amarare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: amara] 1 Legare a unei ambarcații de țărm sau de altă navă. 2 Fixare a unui obiect pe o navă astfel încât să nu se deplaseze din cauza tangajului.
3. [DN] AMARARE s.f. Acțiunea de a amara și rezultatul ei; amaraj. [< amara].
4. [DCR2] amarare s. f. Legare a unei nave de alta printr-un cablu ◊ „Luni la 7,09 (ora Moscovei), relatează agenția TASS, nava «Soiuz-25» a început să se apropie, în regim automat, de stația «Saliut-6», iar în momentul în care distanța dintre ele s-a redus la 120 metri, s-a procedat la operațiunea de amarare [...]” Sc. 11 X 77 p. 2. ◊ „[...] un bazin de amarare a navelor [...]” R.l. 22 XII 83 p. 3 (din amara; DN3, DEX-S)
5. [DEX '09] AMARA, amarez, vb. I. Tranz. 1. A lega o ambarcațiune cu un cablu de țărm sau de o altă navă. 2. A fixa un obiect pe o ambarcațiune astfel încât acesta să nu se deplaseze din cauza balansului ambarcației. – Din fr. amarrer.
6. [DEX '09] AMĂRÂRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune. – V. amărî.
7. [DEX '09] AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire.
8. [MDA2] amara vt [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: fr amarer] 1 A lega o ambarcație cu un cablu de țărm sau de altă navă. 2 A fixa un obiect pe o ambarcație astfel încât acesta să nu se deplaseze din cauza balansului ambarcației.
9. [MDA2] amărâre sf [At: ALECSANDRI, T. 1514 / E: amărî] (Îvr) 1 Amărăciune. 2 (Îoc îndulcire) Producere a unui gust amar (1).
10. [MDA2] amărî [At: CORESI, ap. HEM 1023 / V: (reg) ~mări / Pzi: ~răsc / E: lat *amarira] 1 vtr (Îoc îndulci) A face (ceva să aibă gust) amar (1). 2 vr A deveni amar (1). 3 vtr (Fig) A produce amărăciune în sufletul cuiva. 4 vt A necăji pe cineva. 5 vt (Șîe) A ~ viața, traiul sau zilele cuiva A face cuiva viața, traiul, zilele amare, nesuferite. 6 vr A se mâhni, a-și face sânge rău. 7 vtr (Mai ales îe) A-și ~ inima, zilele, traiul, viața A-și face inimă, trai, viață, zile amare din pricina cuiva sau a ceva. 8 vr A duce o viață amară, un trai ca vai de el.
11. [CADE] AMĂRÎ (-ărăsc) I. vb. tr. 1 A face amar: băutura aceasta mi-a amărît gura ¶ 2 Fig. A întrista, a mîhni adînc, a necăji: mi-a amărît zilele, viața, sufletul; asta o amăra pe copilă pînă ’n fundul sufletului (CAR.). II. vb. refl. 1 A deveni amar ¶ 2 Fig. A se mîhni adînc, a se necăji, a se chinui: cum nu m’aș căina și nu m’aș ~, că iată sînt olog (ISP.) ¶ 3 A duce o viață plină de necazuri: iacă mă amărăsc și eu pe aici, pe lîngă casă (SLV.) [lat. *amarire].
12. [CADE] AMĂRÎRE sf. 1 Faptul de a (se) amărî ¶ 2 Mîhnire: ~a care sufletu-i apasă (EMIN.).
13. [DEX '98] AMARA, amarez, vb. I. Tranz. 1. A lega o ambarcație cu un cablu de țărm sau de altă navă. 2. A fixa un obiect pe o ambarcație astfel încât acesta să nu se deplaseze din pricina balansului ambarcației. – Din fr. amarrer.
14. [DEX '98] AMĂRÂRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a se amărî; amărăciune. – V. amărî.
15. [DLRLC] AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. 1. Refl. A căpăta gust amar, a deveni, a se face amar. Smîntina s-a amărît. ◊ Intranz. (Rar) Ce-a fost verde-a veștejit, Ce-a fost dulce-a amărît, Ce-a fost vesel s-a mîhnit! ALECSANDRI, P. P. 336. ◊ Tranz. Frunza de pelin amărăște vinul. 2. Tranz. Fig. A produce amărăciune în sufletul cuiva, a întrista, a îndurera. Dorule, m-ai amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. ◊ (Cu privire la viață, la trai, la zile) Un frate al meu și un fiu al său fac tot ce trebuie ca să-mi amărască viața. SADOVEANU, N. F. 33. Pentru ce să-i amărăști [mamei] Și zilele puține? Că n-are-n lume bun și drag Decît pe mine. COȘBUC, P. I 75. Dulce maică, dragi surori... Ștergeți voi lacrimile, Nu v-amărîți zilele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 193. ◊ Absol. Fig. Gura îndulcește, gura amărăște. ◊ Refl. De ce te căiești, băiețele, și te amărăști? ISPIRESCU, L. 313. Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit; Tare ti-i fi amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. ♦ Refl. A duce o viață amară, plină de suferințe. Sînteți sănătoasă? – Iacă, mă amărăsc și eu pe aici, pe lîngă casă. SLAVICI, la TDRG.
16. [DLRLC] AMĂRÎRE s. f. Faptul de a (se) amărî; mîhnire, supărare, amărăciune. Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? Și răsplata? – Amărîrea, care sufletu-i apasă. EMINESCU, O. I 53.
17. [DLRM] AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) îndurera. – Lat. *amarire.
18. [DLRM] AMĂRÎRE, amărîri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune.
19. [DN] AMARA vb. I. tr. A fixa un obiect pe o navă sau pe altă ambarcație pentru a nu se deplasa din cauza balansului. ♦ A lega cu un cablu (o navă etc.). [< fr. amarrer, cf. amarre – cablu, lanț].
20. [MDN '00] AMARA vb. tr. a fixa obiectele, instalațiile de la bordul unei (aero)nave. (< fr. amarrer)
21. [Șăineanu, ed. VI] amărî v. 1. a face amar; 2. fig. a supăra pe cineva, a-l întrista. [Lat. AMARESCERE].
22. [Scriban] amărăsc, a -î v. tr. (d. amar). Fac amar. Fig. Supăr, întristez mult.
23. [DOOM 3] amara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amarez, 3 amarează; conj. prez. 1 sg. să amarez, 3 să amareze
24. [DOOM 3] amărâre (rar) s. f., g.-d. art. amărârii; pl. amărâri
25. [DOOM 3] amărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amărăsc, 3 sg. amărăște, imperf. 1 amăram; conj. prez. 1 sg. să amărăsc, 3 să amărască
26. [DOOM 2] amara (a ~) vb., ind. prez. 3 amarează
27. [DOOM 2] amărâre (rar) s. f., g.-d. art. amărârii; pl. amărâri
28. [DOOM 2] amărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amărăsc, imperf. 3 sg. amăra, perf. s. 3 sg. amărî, 3 pl. amărâră, m.m.c.p. 3 sg. amărâse, pl. amărâseră; conj. prez. 3 să amărască; ger. amărând; part. amărât
29. [MDO] amărî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amărăsc, imperf. amăra, conj. amărască)
30. [IVO-III] amărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîre inf. s., -rîtor adj. v.
31. [DERC] AMĂRÎ A-și amărî inima, zilele, traiul, viața = A-și face inimă, trai, viață, zile amare din pricina cuiva sau a ceva: Și blestem pe aceia care, prin viclenie, / Mi-au amărât viața și tot amorul meu. (CEZAR BOLLIAC)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL