1. [MDA2] moț1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri și (13, 14) moațe / E: nct] 1 Smoc, șuviță de păr mai lung și mai des, din frunte sau din creștetul capului, la oameni și la animale Si: motoc (3). 2 Smoc de pene, uneori de altă culoare, de pe capul unor păsări Si: (reg) moțochină (1). 3-4 (Irn; Îljv) (Mai) cu ~ (Într-un mod) mai deosebit, mai iscusit, mai grozav decât altcineva. 5-6 (Îal) (Într-un mod) mai îngrijit. 7-8 (Îal) (Într-un mod) mai hazliu. 9 (Îe) ~ și el! Se spune cuiva care apare pe neașteptate undeva sau intervine brusc într-o discuție. 10 (Gmț; îlv) A lua (sau a apuca) de ~ A trage de păr. 11 (Reg; îe) A face (pe cineva) cu ~ A defăima. 12 (Îc) ~ul-cocoșului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 Șuviță de păr la copii, legată cu o panglică. 14 (Pex) Panglică cu care se leagă moțul (9) copiilor. 15 (Mpl) Șuviță de păr răsucită pe o bucată de șiret, de cârpă, de hârtie sau pe o clamă, pentru a se încreți. 16 (Pex) Șiret, cârpă, hârtie folosită în acest scop Vz bigudiu. 17-18 (Reg) (Barbă mică sau) cioc. 19 Panaș. 20 Ciucure. 21 Piele roșie care atârnă ca un ciucure deasupra ciocului curcanului. 22 (Îc) ~ul-curcanului Plantă erbacee mare, cu flori roșii, roz sau albe dispuse în spice ce atârnă Si: (reg) creasta-cocoșului, nasul-curcanului (Polygonum orientale). 23 (Reg; îae) Busuioc-roșu (Amarantus caudatus). 24 (Reg; îae) Levănțică (Lavandula officinalis). 25 (Reg) Inflorescență. 26 (Spc) Floare de papură. 27 (Spc) Spic din vârful porumbului. 28 (Spc) Boabe, grăunțe în spic. 29 (Reg) Con de brad. 30 (Mun) Plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafața apei (Potamogeton perfoliatus). 31 (Pan) Parte mai de sus a unui obiect Si: vârf 32 (Mun; Olt; fig) Parte mai bună a unui lucru Si: lamură. 33 (Pan) Vârf ascuțit al unei căciuli, al unei bonete etc. 34 (Reg) Căciulă. 35 (Reg; pan) Gurgui al opincii. 36 (Trs; pan) Prâsnel la fus. 37 (Reg; pan) Feștilă a lumânării. 38 (Reg; pan) Matiță (1).
2. [MDA2] moț2 sn [At: PANN, P. V. III, 63/18 / Pl: ~uri / E: cf moțăi1] (Nob) Salut făcut prin înclinarea ușoară a capului.
3. [MDA2] știr6, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 204v/14 / V: (îrg) stiră a / Pl: ~i, ~e / E: ns cf ngr στετρα, alb shtjerrë] 1-2 (Îvp) (Ființă) sterilă Si: sterp. 3-4 (Reg) (Plantă) neroditoare.
4. [MDA2] știr7, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~e / E: ns cf știr3, știros1] (Îvr) Acru.
5. [DEX '98] MOȚ1, moțuri, s. n. 1. Șuviță de păr (mai lung și mai des) din frunte sau din creștetul capului (la oameni și la animale). ◊ Expr. (Fam.) (A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A spune lucrurile cu moț = a exagera, a înflori ceva. Moț și el, se spune când cineva intervine (nechemat) într-o discuție. A lua (pe cineva) de moț = a trage de păr. ♦ Șuviță de păr legată cu o panglică; p. ext. panglica cu care se leagă această șuviță. ♦ (Mai ales la pl., în forma moațe) Șuviță de păr răsucită pe un șiret, o hârtie, o cârpă etc. pentru a se încreți; p. ext. șiret, cârpă, hârtie etc. folosite în acest scop; bigudiu. 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3. Panaș, ciucure confecționat din diferite materiale, care se atârnă la fes, scufie, căciuliță etc. 4. Pielea roșie-albăstruie de pe capul curcanului, care atârnă în jos; creastă. ◊ Compus: moțul-curcanului = a) plantă erbacee mare cu flori roșii, roz sau albe în formă de spice care atârnă în jos (Polygonum orientale); b) plantă erbacee cu flori roșii, mici, așezate în spice lungi, care atârnă ca o coadă (Amaranthus caudatus). 5. Nume dat unor inflorescențe. 6. (Reg.) Plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafața apei (Potamogeton perfoliatus). 7. Partea superioară ascuțită, prelungită sau bulbucată, a unor lucruri; vârf. [Pl. și: moațe] – Et. nec.
6. [DEX '98] ȘTIR s. m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca nutreț pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. štir.
7. [DFL] AMARANTHUS L. ȘTIR, fam. Amarantaceae. Gen originar din regiuni tropicale și subtropicale, 50 specii, anuale, erbacee, pendente, erecte sau culcate pe sol. Flori unisexuate sau hermafrodite (3-5 petale uscat- pergamentoase), albicioase, roșietice pînă la roșii-purpur, mici, în panicule terminale formate din spice compacte, lungi. Fruct cu o singură sămînță. Tulpini simple, fragile și frunze viu colorate, alterne.
8. [DFL] Amaranthus caudatus L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori roșii-carmin (5 stamine, bractee mai lungi decît perigonul ale cărui lacinii sînt lat-ovate sau lat-spatulate), mici, în spice lungi, pendente, terminale, pînă la 3 cm diametru. Frunze pețiolate, eliptice sau ovat-lanceolate, alterne. Tulpină roșie-purpurie, erectă, groasă, ramificată, bogat înfrunzită, pînă la 1 m înaltă. Plantă erbacee, anuală.
9. [DFL] Amaranthus paniculatus L. Specie ce înflorește vara-toamna. Flori roșii-purpurii, verzi sau galbene, după soi, unele așezate aglomerat, în axa frunzelor dinspre vîrf, altele în spice reunite în panicule ramificate, erecte. Plantă erbacee, anuală, cu tulpină pubescentă, brăzdată de dungi roșii, paralele între ele.
10. [DFL] Amaranthus salicifolius Veitch. Specie cu creștere piramidală, tulpină ramificată de la bază (pînă la 1 m înălțime). Frunze alterne, liniare, lungi pînă Ia 30 cm, înguste (cca 1 cm), cu margini ondulate, aproape crețe, bronzat-metalice cînd sînt tinere, apoi roz-purpur-pal, mai tîrziu portocalii și, în final, roșii.
11. [DFL] Amaranthus tricolor L. (syn. A. melancholicus L.; A. gangeticus L.). Specie cu flori în spice terminale foarte scurte (nesemnificative). Plantă cu tulpină roșie, înaltă pînă la 1,20 m, decorativă prin frunze, pentru ghivece. Frunze ovate, lungi pînă la 20 cm și late de 10 cm, galbene, roșii și marmorate, cu macule roșii și verzi.
12. [DAR] știr4, -ă, adj. (înv. și pop.; mai ales despre femelele animalelor și despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor.
13. [DAR] știr5, -ă, adj. (înv.) acru.
14. [DAR] știr3 s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a știrul = a lua la purtare (hainele).
15. [DAR] știr2, s.n. (reg.) grămadă de trunchiuri.
16. [DAR] știr1, știruri, s.n. (reg.) 1. lanț. 2. (în forma: șpir) fiecare dintre cele două lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL