1. [MDA2] alămojnă sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 51 / Pl: ~ne / E: vsl алмо зино, mg alamizsna] (Înv) Pomană.
2. [CADE] ‡ALĂMOJNĂ (pl. -ne) sf. Pomană [vsl. almužĭno sau ung. alamizsna].
3. [DLRLV] ALĂMOJNĂ s. f. (Criș., Trans. SV) Pomană. Cărora alămojnă strînse. N TEST. (1648), apud TEW. Se face a treia zi cumînd și alămojnă după cel mort. MOL. 1695, 46r. Cu postul și cu ruga și cu alămojna să miluiești săracii, streinii, școpii. MISC. SEC. XVII, 142r; cf. C 1692, 497v, 502v, 503v; MOL. 1695, 80v, 81v. Etimologie: magh. dial. alamozsna. Cf. comînd, comîndare (2), paos (2).
4. [DAR] alămojnă s.f. (înv.) pomană
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL