1. [DEX '09] ALTERNARE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. – V. alterna.
2. [MDA2] alternare sf [At: IORGA, C. I. 21 / Pl: ~nări / E: alterna] 1 Schimbare pe rând Si: alternat1 (1). 2 Succedare Si: alternat1 (2).
3. [DLRLC] ALTERNARE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. Alternare de versuri și proză.
4. [DLRM] ALTERNARE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei.
5. [DN] ALTERNARE s.f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. ◊ (Biol.) Alternare de generații = succesiune regulată a unei generații sexuate cu alta asexuată. [< alterna].
6. [Șăineanu, ed. VI] alternare f. 1. fapta de a alterna; 2. lucrare alternativă.
7. [Scriban] *alternare f. Acțiunea de a alterna.
8. [DEX '09] ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.
9. [MDA2] alterna [At: ODOBESCU, S. I, 368 / Pzi: ~nez, (rar) altern / E: fr alterner] 1-2 vir A (se) schimba pe rând. 3 vi A veni unul după altul, în rând. 4 vtf A face să urmeze pe rând.
10. [CADE] *ALTERNA (-nez) I. vb. intr. A veni pe rînd, cînd unul cînd altul (vorb. despre două persoane sau lucruri): ziua alternează cu noaptea. II. vb. tr. 🚜 A schimba pe rînd natura vegetalelor care se seamănă în același pămînt: principiul de a ~ culturile s’a constatat foarte bun [fr. < lat.].
11. [DLRLC] ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin prep. «cu») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea. ◊ Tranz. Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. «A» alternează cu «e» în declinarea și în familia cuvîntului «fată». – Prez. ind. și: (învechit) altern (ODOBESCU, S. I 388).
12. [DLRM] ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rînd unul locul altuia. ♦ Tranz. A face să ia, pe rînd, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).
13. [DN] ALTERNA vb. I. intr. 1. A se schimba pe rînd, a reveni succedîndu-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvînt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].
14. [MDN '00] ALTERNA vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr. alterner, lat. alternare)
15. [Șăineanu, ed. VI] alternà v. a face unul după altul, a schimba pe rând.
16. [Scriban] *altérn și alternéz, a -á v. intr. (lat. alternáre). Mă succed cu maĭ multă saŭ maĭ puțină regularitate: fragiĭ alternau cu stejariĭ. V. tr. Variez cultura: alternez semințele.
17. [DOOM 3] alternare s. f., g.-d. art. alternării; pl. alternări
18. [DOOM 2] alternare s. f., g.-d. art. alternării; pl. alternări
19. [DOOM 3] alterna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alternez, 3 alternează; conj. prez. 1 sg. să alternez, 3 să alterneze
20. [DOOM 2] alterna (a ~) vb., ind. prez. 3 alternează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL