1. [DEX '09] ALOE, aloe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roșii, dispuse în spice, și cu frunze cărnoase care conțin un suc folosit în farmacie (Aloe). ♦ Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe și folosită în farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloès, lat. aloe.
2. [MDA2] aloe sfs [At: TDRG / V: ~s, ~oi / E: lat aloe] 1 Plantă din familia liliaceelor, cu tulpină groasă și lemnoasă, cu frunze cărnoase și flori mari, așezate în ciorchini sau spice, care crește mai ales în Africa (Aloe). 2 Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar extrasă din frunzele unor specii de aloe (1) și întrebuințată în farmacie Si: sabur.
3. [CADE] *ALOE(S), ‡ALOIU sm. 🌿 Plantă din familia liliaceelor, cu tulpină groasă și lemnoasă, mai mult sau mai puțin ramificată, cu frunze cărnoase și flori mari așezate în ciorchini sau spicuri; din ea se extrage materia rășinoasă și amară numită sabur; crește mai ales în Africa; (🖼 77) [fr. aloès < lat. – vsl. aloj < gr.].
4. [DEX '98] ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roșii, dispuse în spice, și cu frunze cărnoase care conțin un suc folosit în farmacie (Aloe). ♦ Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe și întrebuințată în farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloès, lat. aloe.
5. [DLRLC] ALOE S. f. Plantă exotică din familia liliaceelor, cu frunze cărnoase și flori mari așezate în spicuri, cultivată și la noi ca plantă ornamentală de cameră; din frunzele ei se extrage o substanță întrebuințată în medicină. – Variantă: aloes s. f.
6. [DLRM] ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice cu frunze cărnoase și flori mari dispuse în spice (Aloe); din frunzele unora dintre aceste specii se extrage un suc folosit în farmacie. – Fr. aloès (lat. lit. aloe).
7. [DN] ALOE s.f. (Bot.) Plantă exotică (decorativă) din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanță întrebuințată în medicină. ♦ Medicament format din suc de frunze de aloe. [< fr. aloès, cf. it. aloe < lat., gr. aloe].
8. [MDN '00] ALOE s. f. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanță întrebuințată în medicină. (< fr. aloès, lat., gr. aloe)
9. [Șăineanu, ed. VI] aloe f. plantă grasă din care se scoate o rășină amară și purgativă, întrebuințată în medicină. Firele frunzelor ei, dese și cărnoase, servesc la facerea frânghiilor și păturelor.
10. [Scriban] *alóe f. (vgr. aló, lat. áloe). Bot. Numele științific al saburuluĭ. – Articulat ar fi aloĭa, ca ploaĭe, ploaĭa.
11. [MDA2] aloes sm vz aloe
12. [MDA2] aloi sm vz aloe
13. [DLRLC] ALOES S. f. v. aloe.
14. [DOOM 3] aloe s. f., art. aloea, g.-d. aloe, art. aloei; pl. aloe
15. [DOOM 2] aloe s. f., art. aloea, g.-d. aloe, art. aloei; pl. aloe
16. [IVO-III] aloe.
17. [D.Religios] aloe s. f. Numele dat mai multor plante exotice, din frunzele cărora se extrage o substanță aromatică, folosită, printre altele, pentru a neutraliza mirosul neplăcut, mai ales în timpul înmormântării, și care se amestecă cu smirna. – Din fr. aloes, lat. aloe. (< gr. aloe).
18. [DFL] ALOE L., SABUR, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa (regiuni tropicale și meridionale), cca 200 specii, perene, cu numeroase forme pitice și înalte. Frunze persistente, cărnoase, cu spini moi pe margini, așezate în spirală. Flori mici, tubulare, albe, galbene, roz, portocalii sau roșii, reunite în spic sau racem.
19. [DFL] Aloe aristata Haw. (syn. Aloe longiaristata R. et Seh.). Specie care înflorește primăvara-vara. Frunze verzi sau glauce, pînă la 12 cm lungime și 2 cm lățime, în rozete dense, marginile cu ghimpi albi și scurți. Tulpină mică. Flori roșii, în ciorchine.
20. [DFL] Aloe brevifolia Mill. (syn. Aloe prolifera Haw.). Specie cu flori roșii, tubulare, pînă la 4 cm lungime, cu crestături lanceolate. Frunze lanceolate, lungi pînă la 12 cm, cenușii sau verzi-cenușii. Tulpină scurtă.
21. [DFL] Aloe ferox Mill. (syn. Aloe supralaevis Haw.). Specie ce înflorește primăvara devreme. Flori roșii, pînă la 4 cm lungime, așezate în spic, formînd o piramidă compactă. Frunze pînă la 55 cm grosime, lanceolate, cenușii- verzui, lungi pînă la 70 cm și late pînă la 15 cm, cu ghimpi pe margine și partea inferioară. Tulpina înaltă pînă la 3,5 m.
22. [DFL] Aloe humilis (L.) Mill. Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori roșii, tubuloase, lungi pînă ia 4 cm. Talie mică. Frunze erecte, cenușii sau glauce, pînă la 30, dispuse dens, înguste și acuminate.
23. [DFL] Aloe mitriformis Mill. Specie ce înflorește în iun.-aug. Flori roșii, tubulare, lungi pînă la 5 cm. Frunze mari, parțial suprapuse, verzi-închis sau glauce.
24. [DFL] Aloe succotrina Lam. (syn. A. sucotrina DC.). Specie care înflorește iarna. Flori roșietice, așezate în raceme. Frunze, lungi pînă la 60 cm, falcate, enziforme, prelung-ascuțite, cu macule albe, dentate, așezate pînă la 40 în rozetă. Arbust înalt de cca 130 cm.
25. [DFL] Aloe variegata L. Specie ce înflorește în marț-mai. Flori roșii, tubuloase, lungi pînă la 4 cm, cu lacinii oblonge, dispuse în raceme simple. Frunze lanceolate, lungi pînă ia 12 cm și late pînă la 4 cm, verzi cu macule albe, oblonge, orizontale, marginea cu dinți albi, așezate dens în rozete, în 3 rînduri.
26. [DFL] Aloe vera L. (syn. A. vulgaris Lam., A. barbadensis Mill.). Specie care înflorește în febr.-mai. Flori galbene, lungi pînă la 2,8 cm, așezate în racem dens, terminal pe -tulpină (pînă la 60 cm înălțime). Frunze în număr mare, glauce, enziforme, cu spini pe margine.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL