1. [DEX '09] ALIȘVERIȘ, alișverișuri, s. n. (Fam.) Vânzare, negoț, afaceri (reușite). – Din tc. alıșveriș.
2. [MDA2] alișveriș sn [At: (1799) URICARIUL I, 88/15 / Pl: ~uri / V: (înv) alijv~, alejv~, aleș~, ariș~ / E: tc alyš-veriš[1] (cf daravere)] (Pfm) 1-2 Negoț (mic). 3 Târguială. 4 (Asr; îe) A face cuiva ~ A cumpăra de la cineva. [2] 3 Amestecătură.
3. [CADE] ALIȘVERIȘ (pl. -șuri) sn. ⚚ 1 Mers bun al afacerilor de comerț, vînzare, dever: nu-i ~ nici de o lețcaie în piață (ALECS.) ¶ 2 A avea ~, a face ~, a face afaceri, a vinde, a cîștiga ¶ 3 A face cuiva ~, a cumpăra de la cineva: nu mi-au făcut ~ batăr de un franc de parale (SAD.) ¶ 4 ‡Comerț, negustorie [tc.].
4. [DLRLC] ALIȘVERIȘ, alișverișuri, s. n. (Învechit și, azi, familiar) Vînzare, negoț, afaceri. Băcanul făcea astăzi alișveriș mai mare, fiindcă mușteriii se băgaseră în lucruri politicești PAS, L. I 43. Ei, lasă-mă-n pace, omule... înțelege o dată că n-am venit pentru alișveriș... Am o trebuință cu d-l Nae Girimea. CARAGIALE, O. I 182. Nu-i alișveriș nici de o lețcaie în piață. ALECSANDRI, T. 143. ◊ Expr. A face (unui negustor) alișveriș = a cumpăra, a tîrgui (de la un negustor). Te simțeai parcă îndatorat să faci alișveriș brutarului acela. PAS, Z. I 138.
5. [DLRM] ALIȘVERIȘ, alișverișuri, s. n. (Fam.) Vînzare, negoț, afaceri. – Tc. alıșveriș „comerț”.
6. [Șăineanu, ed. VI] alișveriș n. daravere, vânzare. [Turc. ALYȘVERIȘ, comerț, lit. luare-dare, după care s’a modelat sinonimul daravere].
7. [Scriban] alișveríș, V. alijveriș.
8. [MDA2] alejveriș sn vz alișveriș
9. [MDA2] aleșveriș sn vz alișveriș
10. [MDA2] alijveriș sn vz alișveriș
11. [MDA2] arișveriș sn vz alișveriș
12. [CADE] †ALIJVERIȘ = ALIȘVERIȘ.
13. [Scriban] alijveríș n., pl. urĭ și e (turc. alyšveriš, d. alyš, luare, și veriš, dare). Fam. Vînzare în prăvălie, cîștig, dever. – Ceĭ maĭ mulțĭ scriŭ alișveriș, dar nu se zice de cît alijveriș, ca într’un doc. de la 1761 rel. la șangăĭ (Ĭorga).
14. [DOOM 3] alișveriș (reg.) s. n., pl. alișverișuri
15. [DOOM 2] alișveriș (fam.) s. n., pl. alișverișuri
16. [DER] alișveriș (alișverișuri), s. n. – Comerț, negoț. – Mr. alișeverișe, megl. alișvăroș. Tc. alișveriș, de la alis „dar” și veris „a lua” (Roesler 587; Șeineanu, II, 17; Lokotsch 63); cf. ngr. ἀλισβερίσι alb. ališveriš, bg. alăšveriš.
17. [Argou] alișveriș, alișverișuri s. n. vînzare, negoț; afacere
18. [Argou] a face alișveriș expr. (înv.) a cumpăra de la cineva o cantitate mare de marfă.
19. [DERC] ALIȘVERIȘ A-i face cuiva alișveriș (Rar) = A cumpăra, a târgui (de la un negustor): Te simțeai parcă îndatorat să faci alișveriș brutarului acela. (ION PAS) Băcanul făcea astăzi alișveriș mai mare, fiindcă mușteriii se băgaseră în lucruri politicești. (IDEM)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL