1. [MDA2] alipui v [At: ALEXICI, L. P. I, 152 / Pzi: ~esc / E: mg alapitni] (Reg) 1-2 vtr (D. lucruri) A (se) așeza. 3 vr (D. ființe) A (se) liniști.
2. [DRAM 2021] alipuit, -ă, alipuiți, -te, adj. (reg.) Pregătit de culcare. – Din alipui.
3. [DRAM 2021] alipui, alipuiesc, v.r. (reg.) A se așeza, a se cuibări, a se pregăti de culcare. – Et. nes.; din magh. alapitni „fundație, întemeiere, așezare” (MDA).
4. [DRAM 2015] alipui, alipuiesc, vb. refl. – (reg.) A se așeza, a se cuibări, a se pregăti de culcare. – Din magh. alapitni „fundație, întemeiere, așezare” (MDA).
5. [DRAM] alipui, alipuiesc, vb. refl. – A se așeza, a se cuibări, a se pregăti de culcare. – Din magh. alapitni (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL