1. [DEX '09] ALINIERE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia.
2. [MDA2] aliniere [At: CAMILAR, N. I, 204 / V: (rar) -niare / Pl: ~ri / E: alinia] 1 sf Jalonare, în linie dreaptă, a unui traseu. 2 i (Îf alinierea!) Comandă militară pentru alinierea soldaților aflați în formație.
3. [DEX '98] ALINIERE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! Refaceți alinierea! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia.
4. [DLRLC] ALINIERE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei; linie dreaptă formată de cei care se aliniază sau de clădirile unei străzi drepte. În zadar își zvîrlea brațul asupra șirului de căști, să păstreze alinierea. CAMILAR, N. I 204. Pe bulevardul Colței îl izbește pe Moș Gheorghe mai întîi lărgimea lui, apoi alinierea caselor. SP. POPESCU, M. G. 57. ♦ (Mil., Sport; articulat, cu valoare de interjecție) Refaceți alinierea! aliniați-vă! «Alinierea» face [arendașul], «Nu ești aliniat. Cinci lei amendă». DUMITRIU, B. F. 24. – Pronunțat: -ni-e-.
5. [DLRM] ALINIERE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! refaceți alinierea ! [Pr.: -ni-e-]
6. [DN] ALINIERE s.f. 1. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. 2. Linie de așezare a limitelor unei străzi, a unei piețe publice etc. ♦ Operație de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente în epoca bronzului în Franța, în Anglia etc., constînd din șiruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatră cioplită, înfipte vertical în pămînt la intervale regulate. [< alinia, după fr. alignement].
7. [Șăineanu, ed. VI] aliniere f. 1. punerea în linie dreaptă și efectul ei; 2. linie trasă spre a da direcțiunea unei strade, alee, etc.
8. [Scriban] *aliniére f. Acțiunea de a alinia. Linie trasă pentru alinierea uneĭ strade. Situațiunea maĭ multor obiecte aliniate.
9. [DEX '09] ALINIA, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).
10. [MDA2] alinia [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104, 9/1 / Pzi: ~iez / E: fr aligner] 1-2 vtr A (se) așeza în linie dreaptă. 3 vt A îndrepta traseul unei străzi. 4 vt (Aht) A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 5 vr (D. țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 6 vt A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare.
11. [MDA2] aliniare sf vz aliniere
12. [CADE] *ALINIA (-niez) I. vb. tr. și refl. 1 A (se) așeza în linie dreaptă: nimeni nu s’a gîndit să alinieze copacii de pe această șosea ¶ 2 ~ o stradă, a face ca toate casele de pe acea stradă să fie în linie dreaptă.
13. [CADE] *ALINIAT, sbst. *ALINIARE, *ALINIERE sf. Faptul de a (se) alinia.
14. [DEX '98] ALINIA, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).
15. [DLRLC] ALINIA, aliniez, vb. I. Tranz. A așeza în linie dreaptă, la linie. ◊ Refl. Soldații se aliniază. ♦ (Urbanistică) A îndrepta traseul unei străzi. – Pronunțat: -ni-a.
16. [DLRM] ALINIA, aliniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr.: -ni-a] – Din a3 + linie (după fr. aligner).
17. [DN] ALINEA vb. I v. alinia.
18. [DN] ALINIA vb. I tr., refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, după fr. aligner].
19. [MDN '00] ALINIA vb. I. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă. II. tr. a îndrepta traseul unei străzi. III. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. (după fr. aligner)
20. [Șăineanu, ed. VI] alinià v. a așeza în linie dreaptă, a pune în linie: aliniez o casă, o stradă.
21. [Scriban] *alíniĭ și -iéz, a -á v. tr. (d. linie; fr. aligner). Așez în linie dreaptă.
22. [DOOM 3] aliniere (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. alinierii; pl. alinieri
23. [DOOM 2] aliniere (-ni-e-) s. f., g.-d. art. alinierii; pl. alinieri
24. [DOOM 3] alinia (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. aliniez (desp. -ni-ez), 3 aliniază, 1 pl. aliniem; conj. prez. 1 sg. să aliniez, 3 să alinieze; ger. aliniind (desp. -ni-ind)
25. [DOOM 2] alinia (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 aliniază, 1 pl. aliniem (-ni-em); conj. prez. 3 să alinieze; ger. aliniind (-ni-ind)
26. [MDO] alinia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. aliniază, 1 pl. aliniem, ger. aliniind)
27. [IVO-III] aliniez, -niază 3, -niam 1 imp., -niind ger., -niere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL