1. [MDA2] alimănire sf [At: MDA ms / V: ~nare / Pl: ~ri / E: alimăni] (Reg) 1 Stabilire într-un sat Si: aciuire, adevestire, agestire, cigiestare, pripășire. 2 (Îf alimănare) Așezare.
2. [MDA2] alimăna v vz alimăni
3. [MDA2] alimănare sf vz alimănire
4. [MDA2] alimăni vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~na (Pzi: ~nez) / Pzi: ~nesc / E: aliman3] (Reg) 1 A se stabili într-un sat Si: (pop) a se aciui, a se pripăși, (reg) a se adevesti, a se agesti, a se agiesta. 2 (Îf alimăna) A se așeza.
5. [CADE] ❍ALIMĂNA (-nez), ❍ALIMĂNI (-nesc) vb. refl. (R.-COD.) A se așeza într’un loc, a se pripăși [aliman1].
6. [Șăineanu, ed. VI] alimănà v. refl. a se așeza undeva, a se pripăși (în Muntenia): s’a alimănat pasărea acolo. [V. liman, lit. a căuta un refugiu].
7. [Scriban] alimănésc (mă) v. refl. (d. liman). Vest. Mă pripășesc.
8. [DAR] alimăni, (alimăna) alimănesc, (alimănez) vb. IV refl. (reg.) a se așeza undeva, a se aciua, a se pripăși
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL