1. [DEX '09] ALIFIE, alifii, s. f. Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanțe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă și folosit în medicină și în cosmetică. – Din ngr. alifí „unsoare”.
2. [MDA2] alifie sf [At: (1692) ap. GCR I, 304 / Pl: ~ii / V: alef~, (înv) alefiu (~fii)[1] / E: ngr άλιφή] Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanțe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă și întrebuințat în medicină și în cosmetică Si: unguent.
3. [CADE] ALIFIE sf. ☠ Unsoare întrebuințată la răni, bube, etc.: ~ vînătă; ~ de obraz; să mai lase focului frunzișoara și alifia de pe față (JIP.) [ngr. άλοιφή].
4. [DEX '98] ALIFIE, alifii, s. f. Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanțe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă și întrebuințat în medicină și în cosmetică. – Din ngr. alifi „unsoare”.
5. [DLRLC] ALIFIE, alifii, s. f. Preparat de consistență moale, destinat întrebuințării externe în medicină și în cosmetică, V. unguent. Să ne ploconim înaintea cuvioșiei-sale și s-o întrebăm ce alifii întrebuințează de are mîni de catifea. – Alifie prescrisă de dumneata, doctore. SADOVEANU, P. M. 214. [Era] negustor de piatra-sulimanului sau piatră bună de făcut alifie de obraz, salcie, fumuri și alte otrăvuri. CREANGĂ, P. 112. ◊ Fig. Din inima-ți iei miruri, alifii. Mătasea cerului o rupi fîșii Și pipăi răni, și legi, și-alini, și-nvii. TOMA, C. V. 274.
6. [DLRM] ALIFIE, alifii, s. f. Preparat de consistență moale, cu întrebuințări externe în medicină și în cosmetică. – Ngr. alifi „unsoare”.
7. [Șăineanu, ed. VI] alifie f. unsoare (mai ales ca leac). [Gr. mod.].
8. [Scriban] alifíe f. (ngr. alifí, vgr. aloiphé, unsoare. V. sinalefă. Unsoare consistentă (ungŭent) care se întrebuințează contra bubelor. V. pomadă. – Vechĭ și alefíe și alifiŭ, n., pl. urĭ.
9. [CADE] ALEFIE sf., ‡ALEFIU sn. (CANT.) = ALIFIE.
10. [Scriban] alefíe și alifiŭ, V. alifie.
11. [DOOM 3] alifie s. f., art. alifia, g.-d. art. alifiei; pl. alifii, art. alifiile (desp. -fi-i-)
12. [DOOM 2] alifie s. f., art. alifia, g.-d. art. alifiei; pl. alifii, art. alifiile
13. [IVO-III] alifie, -fiei gen. a.
14. [DER] alifie (alifii), s. f. – Unguent. – Mr. alfie. Ngr. ἀλουφή (Roesler 564).
15. [Argou] alifie, alifii s. f. (apelativ peior. – d. oameni) prost, nerod
16. [Argou] a fi uns cu toate alifiile expr. a avea mare experiență; a fi versat; a nu putea fi înșelat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL