1. [DEX '09] ALEGĂTOR, -OARE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.
2. [MDA2] alegător, ~oare [At: (a. 1755) URICARIUL XIV, 115/11 / Pl: ~i, ~oare / E: alege + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care alege. 3 a (Jur; înv; îs) Boieri ~i Boieri care stabileau (având acest drept) delimitarea oficială a moșiilor. 4-5 smf, a (Reg) (Persoană) cu gust delicat la mâncare și pretențios. 6-7 smf, a (Persoană) care are dreptul de a vota la alegeri Si: elector, votant. 8-9 smf, a (Persoană) care votează.
3. [CADE] ALEGĂTOR I. adj. 1 Care alege ¶ 2 Trans. Care nu se mulțumește cu ori-ce, pretențios, mofturos: ești prea ~ la mîncare. II. sm. ⏲ Care are dreptul de a lua parte la alegeri, de a vota.
4. [DLRLC] ALEGĂTOR, -ORE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. Fiecare deputat este obligat să dea socoteală în fața alegătorilor de activitatea sa și de aceea a organului ales din care face parte. CONST. R.P.R. 45. Certificatul de alegătoare, care-i flutura în mîini, Părea aripă de porumbel alb, îmbăiat în soare. VINTILĂ, O. 39.
5. [DLRM] ALEGĂTOR, -OARE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Din alege + suf. -(ă)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] alegător m. cel ce alege, care are dreptul de a alege. Alegător e orice cetățean dela vârsta de 21 de ani împliniți.
7. [Scriban] alegătór, -oáre adj. și s. Care alege (votînd): alegător în colegiu întîĭ. V. elector.
8. [DOOM 3] alegător s. m., pl. alegători
9. [DOOM 2] alegător s. m., pl. alegători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL