1. [MDA2] aldui vt [At: POMPILIU, B. 1004 / P: ~du-i- / Pzi: ~esc / E: mg aldani] (Trs) A binecuvânta.
2. [CADE] †ALDUI (-uesc) vb. tr. 1 tr.-Carp. A binecuvînta (întrebuințat deseori în salutări): să te alduească D-zeu ¶ 2 iron. Mold. A lovi cu putere (RV.-CRG.) [ung. áldani].
3. [DLRM] ALDUI, alduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. (În formule de salut) A binecuvînta. 2. (Ir.) A lovi (cu putere). – Magh. áldani.
4. [Scriban] alduĭésc v. tr. (ung. áldani, a binecuvînta. V. aldămaș). Trans. Binecuvîntez. Mold. Iron. (infl. de altoĭesc). Croĭesc, aplic o lovitură: ĭ-a alduit o nuĭa (Șez. 33,26), l-a alduit c’o nuĭa.
5. [Argou] aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap
6. [DLRLV] ALDUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A binecuvînta. Blagoslovască pre voi Dumnezău și vă alduiască. MOL. 16761, 184r. Alduiĕsk. Benedico. AC, 327. Să vor aldui cu coconi. PP, 76v. El mă înderepteze, mă alduiască, mă păzească. CAT. B, 53; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; SA, 42v, 47r; MOL. 1695, 50v; VISKI, apud TEW; VCC, 10, 14, 22; MISC. SEC. XVII, 8r, 10v, 22r, 26r, 60r, 97r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; CAT. B, 55. Etimologie: magh. áldani. Vezi și alduială, alduit, alduitură.
7. [DRAM 2021] aldui, alduiesc, v.t. 1. A binecuvânta. 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). – Din magh. áldani „a binecuvânta” (DER, MDA).
8. [DRAM 2015] aldui, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop, 1978). 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). – Din magh. áldani „a binecuvânta” (Scriban, DER, DLRM, MDA).
9. [DRAM] aldui, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop 1978). 2. A lovi pe cineva, a plezni. – Din magh. áldani „a binecuvânta”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL