1. [MDA2] alcătuință sf [At: LB / P: ~tu-in~ / Pl: ~te / E: alcătui + -ință] (Înv) 1-8 Alcătuială (1-8).
2. [CADE] ALCĂTUINȚĂ (pl. -ințe) sf. (BUD.) (POL.) (L.-M.) Felul de a fi al unui lucru, întocmire [alcătui].
3. [DOR] alcătuință s. f., pl. alcătuințe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL