1. [MDA2] alburit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 75 / Pl: ~iți, ~e / E: alburi] 1 Care răspândește o lumină albicioasă. 2 (D. ceva alb) Care este acoperit cu pulbere sau culoare albă (42).
2. [MDA2] alburit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alburi] 1-2 Alburire (1-2).
3. [CADE] ALBURIT adj. Acoperit de ceva alburiu: vă zăresc sculați din car dimineața, brumați ori alburiți, de păreți că sînteți de o sută de ani (JIP.) [alburi].
4. [DLRLC] ALBURIT, -Ă, alburiți, -te, adj. Înălbit. Vă zăresc sculați din car dimineața brumați ori alburiți, de păreți că sînteți d-o sută de ani. La TDRG.
5. [DLRM] ALBURIT, -Ă, alburiți, -te, adj. Înălbit. – V. alburi.
6. [DEX '09] ALBURI, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.
7. [MDA2] alburi vi [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: alboare] 1 A răspândi o lumină albicioasă. 2 A se zări ca ceva alb.
8. [CADE] ALBURI (-uresc) vb. intr. A se zări ca ceva alb: calea robilor alburea pe cerul liniștit (DLVR.) [alboare].
9. [DLRLC] ALBURI, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspîndi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb, luminos.
10. [DLRM] ALBURI, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspîndi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.
11. [DOOM 3] alburi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alburește, 3 pl. alburesc, imperf. 3 sg. alburea; conj. prez. 3 să alburească
12. [DOOM 2] alburi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alburește, imperf. 3 sg. alburea; conj. prez. 3 să alburească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL