1. [DEX '09] ALBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). 2. Porțiune a unei văi acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. – Lat. alvea.
2. [MDA2] albie2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 8/1 / P: ~bi-e / Pl: ~ii / E: alb + -ie] (Îvr) Albeață.
3. [MDA2] albie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 4/2 / V: (reg) alvie / P: ~bi-e / Pl: ~ii / E: ml alvea] 1 Vas lunguieț făcut din lemn cioplit sau din doage Si: covată, copaie. 2 (Fig; îlav) Din ~ Din pruncie. 3 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ (sau troacă) de porci (sau, rar, de câini) A batjocori. 4 Porțiune a unei văi acoperită, permanent sau temporar, cu apă Si: matcă. 5 (Reg; fig) Adâncitură între două dealuri.
4. [CADE] ‡ALBIE2 sf. (DOS.) Însușirea de a fi alb, coloare albă.
5. [CADE] ALBIE1 sf. 1 🌐 Locul prin care curg apele unui rîu, matca rîului: de atîtea ploi, rîul a ieșit din ~ ¶ 2 🌐 Mold. Înfundătură, văgăună între două dealuri ¶ 3 Vasul făcut dintr’un trunchiu scobit și în care se frămîntă, se ține făina, se spală, se scaldă ori se leagănă copilul, etc. (🖼 56); Fig.: din ~, din cea mai fragedă copilărie; proverb: a face pe cineva ~ de porci (sau de cîini), a batjocori, a face de rușine [lat. *alvea].
6. [DEX '98] ALBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). 2. Porțiune a unei văi, acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. – Lat. alvea.
7. [DLRLC] ALBIE, albii, s. f. 1. Obiect de întrebuințare casnică, făcut dintr-un trunchi gros despicat în două și scobit; servește la spălatul rufelor, la scăldatul și la adormitul pruncilor, la hrănirea vitelor etc. V. covată, copaie. Puse copilul într-o albie. ISPIRESCU, L. 60. Să iei băietul cu albie cu tot și să vii cu dînsul la mine. CREANGĂ, P. 173. ◊ Expr. A face pe cineva albie de porci (sau, rar, de cîini) = a batjocori, a insulta pe cineva în mod grosolan. Căpitanul... a tăbărît asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l zvîrle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire d-lui Paga [moșierul]. REBREANU, R. I 98. Dacă nu vrei să iei cîmpii... te fac albie de cîni. ALECSANDRI, T. I 238. 2. Adîncitură în scoarța pămîntului, prin care curge o apă; matcă. Lîngă apa Lisei clădiseră rumînii sat, demult, or fi fiind de-atunci o sută de ani. I-au zis Malu-Surpat, căci Lisa își săpase albie prăpăstioasă. SADOVEANU, M. C. 5. Din ce depărtări scoboară și cît a luptat Dunărea ca să străbată aici! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. VLAHUȚĂ, O. AL. I 116. Se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122. ◊ Fig. S-a grăbit să îndrume din nou discuția către albia veche. GALAN, Z. R. 86. ♦ Fig. Depresiune de teren. – Pronunțat: -bi-e. – Pl. și: (popular) ălbii (ODOBESCU, la HEM).
8. [DLRM] ALBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din scîndură sau dintr-un trunchi despicat în două și scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de cîini) = a insulta în mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adîncitură în scoarța pămîntului, prin care curge o apă; matcă. – Lat. alveus „adîncitură, albie de rîu”.
9. [Șăineanu, ed. VI] albie f. 1. trunchiu lungueț și scobit înăuntru pentru păstrat, spălat, scăldat sau adăpat; 2. fundul unei ape curgătoare: râul ieși din albia sa. [Lat. ALVEUS].
10. [Scriban] álbie (lat. pop. álbia, cl. álveus, albie. V. albină). 1. Copaĭe, covată, vas lung scobit dintr’un singur lemn, cu fundu rătund, de păstrat ceva, de scăldat orĭ de legănat copiiĭ. Fig. A face pe cineva albie de porcĭ, a-l batjocuri răŭ. (V. chersîn, cop). 2. Patu (matca) unuĭ rîu. – Și álvie (Sadov. VR. 1928,1,29).
11. [DEX '09] ALBIU, -IE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu.
12. [MDA2] albâu, ~âie a vz albiu
13. [MDA2] albiu, ~ie a [At: (a. 1683 ), ap. HEM 726 / V: (reg) ~bâu, ~bâie / Pl: ~ii / E: alb + -iu] (Rar) Albicios.
14. [MDA2] alvie sf vz albie
15. [CADE] ALBIU adj. I. Albicios: o dungă albie... se arătă... la marginea răsăritului (GN.). II. adv.: O biserică măreață, Strălucind ~ prin ceață (ALECS.) [alb].
16. [CADE] CÎINE (Mold. Tr.-Carp. CÎNE sm. 1 🐒 Animal domestic, foarte inteligent, supus și credincios omului; după specii și rase, poartă diferite numiri: ~ ciobănesc (🖼 1249); ~ de vînat; ~ de Teranova (🖼 1248), bernardin, boldeiu brac, buldog, copoiu, coteiu, dulău, fox(terier), mops, mozoc, ogar, prepelicar, zăvod etc.; ~ lup, varietate de cîine care are înfățișarea unui lup; (P): ~le care latră nu mușcă, nu toți aceia cari fac mai multă gură sînt cei mai primejdioși; din coadă de ~, sită de mătase nu se face, dintr’un lucru prost, dintr’un om mojic, nu poți face ceva bun; nu e numai un ~ scurt la coadă, se zice cînd cineva caută să identifice o persoană numai după aparență, după unele trăsături pe care le au și alții; și ~le iese din iarnă, dar numai pielea lui o știe, se zice cînd cineva a izbutit să săvîrșească un lucru, să scape dintr’o nevoie, dar cu multe necazuri și cu pierderi însemnate; vîntul bate, cîinii latră, gura lumii, bîrfelile, înjurăturile, etc. nu mă pot atinge; trăesc ca ~le cu pisica, nu se învoesc de loc unul cu altul, o duc tot cu ceartă și bătaie; a tăia cîinilor frunză, a umbla fără rost, fără a face ceva; a-i mînca cîinii din traistă (CRG.), a fi un netrebnic; sat fără cîini, țară, loc, casă unde fie-care face ce-i place, fără să-i pese de nimeni și de nimic; 👉 ALBIE, APĂ, BRÎNZĂ, LĂTRA, OGAR ¶ 2 Ⓕ Om rău la inimă: atîta am avut, pe Lixandru, și mi l-au mîncat cîinii ăștia (BR.-VN.) ¶ 3 F Porc de ~, om rău din cale afară, cu inima împietrită ¶ 4 💫 CÎINELE-MARE și CÎINELE-MIC, două constelațiuni numite de popor „dulăul” și „cățelul” (OT.) (🖼 1250) ¶ 5 🐦 Bucov. ~ -TĂTĂRESC -NAGÎȚ; după legendă, Tătarii ar fi dresat aceste păsări; slujindu-se de ele spre a se descoperi, în timpul năvălirilor lor, pe Românii ce se ascundeau ¶ 6 🐙 Mold. Bucov. CÎINELE-BABEI1, larva mai multor specii de fluturi (MAR.) (🖼 1251): --CÎINELE-BABEI2, mic crustaceu care trăește prin locurile umede și întunecoase, prin pivniți, etc.; numit și „molie” sau „mîța-popii” (Oniscus asellus) (🖼 1252) ¶ 7 🌿 IARBA-CÎINELUI, plantă ierboasă, cu frunzele păroase, numită și „pir-gros” sau „curcubeu” (Cynodon dactylon) (🖼 1253) ¶ 8 🌿 LAPTELE-CÎINELUI, numele a mai multor specii de Euphorbia, 👉 ALIOR, AIOR, LAPTELE-CUCULUI, LAPTELE-LUPULUI ¶ 9 🌿 LEMNUL-CÎINELUI 👉 LEMN-CÎINESC ¶ 10 🌿 LIMBA-CÎINELUI – ARĂRIEL ¶ 11 Cîine-cîinește, loc. adv. Cu mare greu, mai mult în silă: și d’abia, cîine-cîinește, putu să urnească din loc acea murdărie (ISP.) [lat. canis, canem].
17. [DLRLC] ALBIU, -IE, albii, adj. (Rar) Albicios. Albiul nor se duce. NEGRUZZI, S. II 132. ◊ (Adverbial) El zărește... O biserică măreață, Strălucind albiu prin ceață. ALECSANDRI, P. II 34.
18. [DLRM] ALBIU, -IE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Din alb2 + suf. -iu.
19. [Șăineanu, ed. VI] albiu a. albicios: un râu albiu de stele AL.
20. [Scriban] albúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Rar. Cam alb.
21. [Scriban] álvie, V. albie.
22. [DOOM 3] albie (desp. -bi-e) s. f., art. albia (desp. -bi-a), g.-d. art. albiei; pl. albii, art. albiile (desp. -bi-i-)
23. [DOOM 2] albie (-bi-e) s. f., art. albia (-bi-a), g.-d. art. albiei; pl. albii, art. albiile (-bi-i-)
24. [MDO] albie, pl. albii
25. [IVO-III] albie, -bia a., -biei gen. a.
26. [DOOM 3] albiu (rar) adj. m., f. albie; pl. m. și f. albii
27. [DOOM 2] albiu (rar) adj. m., f. albie; pl. m. și f. albii
28. [DER] albie (albii), s. f. – 1. Matcă a unui rîu. – 2. Covată, copaie, vas făcut dintr-un trunchi scobit. Lat. alveus, pop. albea (Pușcariu 58; Candrea-Dens., 43; REW 320; DAR; Graur, BL, V, 87); cf. mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, fr. auge (it., sp., port. alveo sunt neol.). Rezultatul normal trebuia să fie *albiu, pe al cărui pl. albii s-a format din nou un s. albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de sing. se explică printr-un pl. n. *alvia. Pentru sensul 2, cf. glosa din CGL „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -Der. albier, s. m. (persoană care face albii); albioară, s. f. (albiuță), pe care Candrea-Dens., 44, îl pun inutil în legătură cu lat. alveola. Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404).
29. [Argou] a face albie de porci (pe cineva) expr. a mustra / a ocărî (pe cineva) adresându-i injurii și vorbe grele.
30. [DAS] ALBIE. Subst. Albie, albiuță (dim.), albioară, covată (reg.), covățică (dim.), copaie (reg.), copăiță (dim.), troacă, trochiță (dim.), trocuță, postavă (pop.), moldă (reg.), chersin (reg.), balie (reg.), căpistere (reg.); baie, băiță (dim.), scaldă (pop.), scăldătoare (pop.), scăldușcă (reg.), cadă, vană, vănuță (dim.), ciupă (reg.). Crintă. Piuă, ștează (reg.). Vb. A (se) spăla, a (se) scălda, a (se) îmbăia, a (se) la (reg.). V. recipient, spălare.
31. [DERC] ALBIE A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci (sau, rar, de câine) (fam.) = A batjocori pe cineva, a-l ocărî, a-l face de două parale: […] el e mai învățat decât toată Academia la [un] loc, deci face Academia albie de câine. (MIHAI EMINESCU) Căpitanul, firește, a tăbărât asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l azvârle tocmai în fundul Dobrogei. (LIVIU REBREANU) Nu-mi bat capul să le răspund duduilor personal și să le fac albie de porci, fiindcă știu singure ce jalnice și proaste sunt, n-au nevoie de confirmări. (http://blitzmagazine.ro)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL