1. [DEX '09] ALBEALĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Albi + suf. -eală.
2. [MDA2] albeală sf [At: CALENDARIU (1844), 68 / V: (reg) ~bală / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: albi + -eală] 1 Albire (1). 2 (Ccr) Culoare albă (42) Si: albeață (1), (rar) albețe, albiciune, albime, (îvr) albie2. 3 (Lpl) Cosmetice de culoare albă (42).
3. [CADE] ALBEALĂ (pl. -eli, -ele) sf. 1 Coloare albă: ce s’a pus atîta ~ pe ușa aceasta? ¶ 2 pl. Suliman: Surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli (PANN).
4. [DLRLC] ALBEALĂ, (2) albeli și albele, s. f. (Rar) 1. Faptul de a albi; albire. După albeala vaselor se face smălțuirea. I. IONESCU, M. 437. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. Surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli, în deșert sînt și degeaba foițe și rumeneli. PANN, P. V. I 172. Vai, mîndruță, albă ești, Albă ești, frumoasă ești! Dar ești albă de albele. Roșie de rumenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439.
5. [DLRM] ALBEALĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Din albi + suf. -eală.
6. [Șăineanu, ed. VI] albeală f. dres sau suliman alb: surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli PANN.
7. [Scriban] albeálă f., pl. elĭ (d. alb). Coloare albă. Dres (suliman) alb. V. alman.
8. [DOOM 3] albeală (pop.) s. f., g.-d. art. albelii; (farduri) pl. albeli
9. [DOOM 2] albeală (pop.) s. f., g.-d. art. albelii; (farduri) pl. albeli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL