1. [DEX '09] ALĂTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ◊ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greși (în comportare, în păreri etc). ♦ În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alții). ◊ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = pe același plan, pe lângă. ◊ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: (pop. și fam.) alăturea adv.] – A3 + lature.
2. [MDA2] alături [At: DOSOFTEI, V. S. 51/1 / V: (înv) alature, alaturea, alaturia,[1] ~ea / E: lat ad-latera] 1-2 a, av (Care este) lângă (cineva sau) ceva. 3-4 a, av (Care este) la (dreapta sau la) stânga cuiva (ori a ceva). 5-6 a, av (Care este) unul lângă altul. 7-8 a, av (Care este) unul împreună cu alții. 9 av Lângă. 10 av Împreună cu... 11 av În același timp. 12 av Asemenea. 13 av Laolaltă. 14 av (Îla) De ~ învecinat. 15 av (Îs) Rudele (sau neamurile) de ~rea Rudele de sânge. 16 av (Îe) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) ~rea cu drumul A greși în comportare, în păreri etc. 17 av (Îae) în alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 18 av (Îe) A fi ~ de cineva A fi solidar cu cineva.
3. [CADE] ALĂTURI, ALĂTURE(A), ‡ALATURE(A) adv. 1 Lîngă cineva sau ceva, în spec. pe același rînd, în aceeași linie: șade ~; mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stînga celei bătrînești (CRG.); loc. adv.: pe ~, de ~, strecoară-te pe ~; casele de ~; rude de ~, frații, unchii, nepoții, verii, etc., spre deosebire de rudele în linie directă, cum sînt părinții, moșii, strămoșii, copiii, nepoții, strănepoții, etc. ¶ 2 Unul lîngă altul; laolaltă, împreună: oamenii cu cari am trăit ~ ¶ 3 ~ de, loc. prep., lîngă: au început să zidească ~ de casele noastre ¶ 4 ~ cu, loc. prep., în rînd cu, (pe) lîngă; față de, în comparație cu: glonțul trecu ~ cu capul tînărului (NEGR.); tu cu optzeci de mii de fălci de moșie și el un ghiorlan, și uite ce gură face ~ cu mine! (I.-GH.); în spec. cu înțeles pejorativ: a merge ~ cu adevărul sau cu dreptatea, a merge pe căi piezișe, a se abate de la adevăr, etc.: epistolele mele niciodată nu le vor putea găsi ~ cu adevărul (I.-GH.); 👉 DRUM1 [a3 + lature].
4. [DEX '98] ALĂTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ◊ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greși (în comportare, în păreri etc.). ♦ În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alții). ◊ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = pe același plan, pe lângă. ◊ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alăturea adv.] – A3 + lature.
5. [DLRLC] ALĂTURI adv. (Și în forma alăturea) 1. (Exprimă un raport local) Lîngă cineva sau ceva, în poziție laterală (la dreapta sau la stînga) față de cineva sau de ceva. Cu toiagul lui alături, Nică-ndată se lungi Și, cu-n zîmbet, adormi. CASSIAN, în POEZ. N. 115. Alături, locul era plin de coceni și coji de dovleac copt. PREDA, Î. 149. Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături. EMINESCU, O. I 87. Gloria te puse l-atîta înălțime, Cît n-aveai tu deasupră-ți și-alăturea pe nime! ALECSANDRI, P. III 253. ◊ Loc. adj. De alături = alăturat, învecinat. Grădina de alături e vestită pentru vișinele ei turcești. CARAGIALE, O. II 98. Avea grijă să n-o audă, din odaia de alăturea, un credincios al împăratului. CREANGĂ, P. 97. ◊ Loc. prep. Alături de... (sau cu...) = lîngă, aproape de...; paralel cu... Cel cu făclia era în frunte, iar alături de el era un ofițer. PAS, L. I 67. Alături de el dormea Levi. SAHIA, N. 106. Furca căzu alături cu ea. EMINESCU, N. 9. Glonțul trecu alăturea cu capul tînărului. NEGRUZZI, S. I ◊ Expr. (Familiar) Alături cu drumul = fără judecată, fără rațiune, aiurea. Vorbește alături cu drumul. ♦ În alt punct decît cel vizat (dar foarte aproape de acesta). A nimerit alături. 2. (Exprimă un raport modal) Unul lîngă altul (în poziție laterală); unul împreună cu altul (sau cu alții). Păstrează-mi mîna mea într-ale tale, Să stăm așa, alături, amîndoi. CAZIMIR, L. U. 86. Braț de braț pășesc alături... le stă bine laolaltă, Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. Doi tineri mergeau alăturea la pas. NEGRUZZI, S. I 30. ◊ Loc. prep. Alături de... (sau cu...) = o dată cu..., pe lîngă..., pe plan paralel cu... Alături cu această mare civilizație materială, două rele mari care mistuiau împărăția [romană] și care îi pregăteau căderea: robia și proprietatea cea mare, trebuiră a produce și în noua colonie [Dacia] relele lor, înghițind cu încetul proprietățile mici ce fiecare colon dobîndise la început și substituind robi la oameni liberi. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. Popoarele libere sînt alături de popoarele subjugate, care luptă pentru libertate, pentru suveranitatea națională, pentru pace. – Variantă: alăturea adv.
6. [DLRM] ALĂTURI adv. 1. (Local) Lîngă cineva sau ceva, la dreapta sau la stînga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ◊ Expr. (Fam.) Alături cu drumul = fără judecată, fără rațiune. ♦ În alt punct decît cel vizat (dar foarte aproape de acesta). A nimerit alături. 2. (Modal) Unul lîngă altul, unul împreună cu altul (sau cu alții). ◊ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = o dată cu..., pe lîngă... ◊ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alăturea adv.] – Din a3 + lature.
7. [Scriban] alăturĭ (vest) și alăturea (est) adv. (d. lature). Lîngă: alăturea de noĭ, cu noĭ; alăturea cu casa, de casă. Fig. Afară din: alăturea de adevăr, cu adevăru. Pe alăturea, pe lîngă: mergea pe alăturea de mine, locuĭește pe alăturea de noĭ. – Vechĭ alaturea.
8. [DEX '09] ALĂTUREA adv. v. alături.
9. [MDA2] alature av vz alături
10. [MDA2] alăturea av vz alături
11. [MDA2] lăturea1[1] av vz alături
12. [Șăineanu, ed. VI] alăturea adv. 1. lângă; pe alăturea, prin prejur; 2. fig. afară din: alături cu adevărul, alături cu dreptatea. [V. lature].
13. [Scriban] aláturea, V. alăturĭ.
14. [DOOM 3] !alături adv.
15. [DOOM 2] alături/(pop., fam.) alăturea adv.
16. [IVO-III] alături adv.
17. [DER] alături, adv. – 1. Lîngă, aproape de. 2. În afara locului. – Var. alăturea. Lat. ad latera (REW 4934; DAR), cf. it. allato, v. fr. lez. Forma înv. este alăture, păstrată în var. – Der. alătura, vb. (a așeza alături); alăturaș, s. m. (înv., vecin).
18. [DE] A WOMAN’S FUTURE IS NOT WITH HER MOTHER (engl.) viitorul unei femei nu este alături de mama sa – G.B. Shaw, „Too true to be good”, 1114.
19. [Argou] a călca pe alături expr. a comite infidelități conjugale.
20. [Argou] a da pe-alături expr. a încălca fidelitatea conjugală.
21. [Argou] a o lua alăturea cu drumul expr. a divaga, a nu vorbi la subiect
22. [DERC] ALĂTURI A da pe-alături (arg.) = A încălca fidelitatea conjugală: − Prea o dai pe-alături… Nu știu cum te mai suportă soția? A fi alături de cineva = A fi solidar cu cineva: În luptă era totdeauna alături cu domnul său și nu voia niciodată să se lase mai prejos decît dânsul în vitejie. (P. ISPIRESCU) Prietenii adevărați ne sunt alături mereu. A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alături cu drumul = A greși în comportare, în păreri etc.: Supărările profesionalilor oficiali ai literaturii și obiecțiile lor sunt acum de mult alături cu drumul. (PAUL ZARIFOPOL) Erau și unele aprecieri pe alături cu drumul. Așa, de exemplu, mai toți vorbind de „Ovreiul cu gâsca” spuneau că e un admirabil tip de țăran român lucrat cu o mână de maestru. (AL. VLAHUȚĂ)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL