1. [DEX '09] ALARMAT, -Ă, alarmați, -te, adj. Care a devenit neliniștit, îngrijorat; alertat. – V. alarma.
2. [MDA2] alarmat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alarma] 1-2 Alarmare (1-2). 3 Neliniștire. 4 Înfricoșare.
3. [MDA2] alarmat2, ~ă a [At: PAS, Z. I, 157 / Pl: ~ați, ~e / E: alarma] 1 Chemat la arme. 2 Strâns pe locul de adunare cu echipamentul și muniția de război. 3 Neliniștit2. 4 Înfricoșat2.
4. [DLRLC] ALARMAT, -Ă, alarmați, -te, adj. Cuprins de neliniște, de spaimă, de panică; îngrijorat, speriat. Într-o clipă, alarmate, Ies din șanțuri vrăbiile. TOPÎRCEANU, B. 47.
5. [DEX '09] ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.
6. [MDA2] alarma [At: VLAHUȚĂ, D. 228 / Pzi: ~mez / E: fr (s')alarmer] 1 vt A da alarma. 2-3 vtr (Fig) A (se) neliniști. 4-5 vtr A (se) înfricoșa.
7. [CADE] *ALARMA (-mez) I. vb. tr. A neliniști, a speria, a îngrozi (printr’o veste rea, prin apropierea unei primejdii): știrile despre întinderea răscoalei au alarmat pe orășeni. II. vb. refl. A se neliniști, a se speria, a se îngrozi (de o primejdie reală sau închipuită): lumea s’a alarmat la vestea acestui războiu apropiat [fr.].
8. [DEX '98] ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.
9. [DLRLC] ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. A se neliniști, a se speria, a se lăsa cuprins de panică (față de amenințarea unei primejdii). În fond, a urmat el... nu trebuie să se alarmeze nimeni. SADOVEANU, N. F. 175. ◊ Tranz. Închipuirea lui îi înfățișează primejdii, tablouri fioroase, al căror aspect îi alarmează conștiința. VLAHUȚĂ, O. A. III 137.
10. [DLRM] ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) speria. ♦ Tranz. A pune în stare de atenție mare, de pregătiri. A alarmat tabăra. – Fr. alarmer.
11. [DN] ALARMA vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. ♦ A (se) înfricoșa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer].
12. [MDN '00] ALARMA vb. I. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer)
13. [Șăineanu, ed. VI] alarmà v. a da alarma, a speria.
14. [Scriban] *alarméz v. tr. (fr. alarmer). Umplu de alarmă, de îngrijorare.
15. [DOOM 3] alarma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alarmez, 3 alarmează; conj. prez. 1 sg. să alarmez, 3 să alarmeze
16. [DOOM 2] alarma (a ~) vb., ind. prez. 3 alarmează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL