1. [MDA2] aiuș sm [At: HEM 607 / V: auș[1] / Pl: ~i / E: ai5 + -uș] (Bot; pop) 1 Arpagic. 2 (Îc) ~ sălbatic Planta Allium sylvestrum.
2. [CADE] ❍AIUȘ sm. ❍AIUȘOARĂ (pl. -re), sf. , ❍AIUȘOR sm. 🌿 = USUROIȚĂ [aiu].
3. [Mitologic] Aius Locutius (sau Loquens), divinitate misterioasă al cărei glas s-a făcut auzit în preajma templului Vestei în anul 390 î.e.n., prevestind invazia galilor. Romanii n-au ținut seama de această prevestire, care ulterior s-a dovedit adevărată. Pentru a le răscumpăra nesocotința, dictatorul Camillus a înălțat mai tîrziu un templu în cinstea misteriosului profet.
4. [DLRLV] AIUȘ s. m. (Ban.) Usturoi sălbatic. Ajush. Allium sylvestre. Alliaria. AC, 326. Etimologie: ai + suf. + -uș. Vezi și ai, aia, ait.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL