1. [DEX '09] AIESTA, AIASTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var: aista pron. dem., adj. pron. dem.] – V. aiest.
2. [MDA2] aiesta, aiasta pd, ad [At: DA / V: aista / P: a-ie- / E: aiest] 1-2 (Reg) Acesta.
3. [DEX '98] AIESTA1, AIASTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-ies-] – V. aiest.
4. [DEX '96] AIESTA, AIASTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var.: aista pron. dem., adj. dem.] – V. aiest.
5. [DLRLC] AIESTA2, AIASTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Mold., Transilv.) Acesta. Apoi mai îmi vine a crede că aiasta-i țara spinilor și n-am încotro. CREANGĂ, P. 203. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.
6. [DLRM] AIESTA2, AIASTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.] – V. aiest.
7. [DEX '09] AISTA pron. dem., adj. dem. v. aiesta.
8. [MDA2] aista ad, pd vz aiesta
9. [CADE] ❍AESTA pron. adj. dem. m. (pl. aeștia; gen.-dat. sg. aestuia, pl. aestora; – f. AIASTA (pl. aestea; gen.-dat. sg. aeștia, pl. aestora) = ĂSTA, ĂSTA.
10. [CADE] ❍AIASTA 👉 AESTA.
11. [DEX '98] AISTA1, aiștia, pron. dem., adj. dem. v. aiesta.
12. [DLRLC] AISTA2, aiștia, pron. dem. m. (Mold., Transilv.) Acesta. Aista-i un leneș, care nu credem să fi mai avut păreche în lume. CREANGĂ, P. 330. Pe semne c-aista-i Flămînzilă. CREANGĂ, P. 241. Îi mîncase și pe aiștia, pe toți. ȘEZ. III 185. ◊ (Precedat de un «de» partitiv) Măi băiete, dă-mi și mie un purcel de aiștia! – Ți l-oi da și pe aista, zise băiatul, dacă ți-i lepăda cămașa. ȘEZ. II 153. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora.
13. [DLRM] AISTA2, aiștia, pron. dem. m. (Reg.) Acesta [Gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora] – V. aiest.
14. [DOOM 3] !aiesta (reg.) pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. aiestuia, pl. aieștia (desp. -ti-a); f. aiasta, g.-d. aiesteia, pl. aiestea, g.-d. m. și f. aiestora (omul aiesta)
15. [DOOM 2] aiesta/aista (reg.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. aiestuia/aistuia, pl. aieștia/aiștia; f. aiasta, g.-d. aiesteia/ aisteia, pl. aiestea/aistea, g.-d. m. și f. aiestora/aistora
16. [DOOM 2] aista v. aiesta
17. [DRAM 2021] aiesta, aiasta, (aista, ista), pron. dem. (pop.) Acesta: „Că nu se face să mă aplec până la pământ, să ridic numai o bucată de fier rău, pentru ista fier rău” (Bilțiu, 1999: 361). – Lat. ad + istum (MDA).
18. [DRAM 2015] aiesta, aiasta, (aista), pron. dem. – (pop.) Acesta. – Lat. ad + istum (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL