1. [MDA2] aieptat1 sn [At: MDA ms / P: a-ie~ / Pl: ? / E: aiepta1] 1-6 Aieptare1 (1-6).
2. [MDA2] aieptat3, ~ă a [At: P. MAIOR, IST. 262/20 / P: a-ie~ / Pl: ~ați, ~e / E: aiepta1] 1 (Reg) Avântat. 2 Aruncat cu putere. 3 Aranjat. 4 Îndrumat. 5 Amintit.
3. [MDA2] aieptat4, ~ă a [At: MDA ms / P: a-ie~ / Pl: ~ați, ~e / E: aiepta2] (Reg) 1 Îndemnat. 2 Amăgit. 3 Reflectat.
4. [MDA2] aieptat2 sn [At: MDA ms / P: a-ie~ / Pl: ? / E: aiepta2] 1-3 Aieptare2 (1-3).
5. [DEX '09] AIEPTA, aiept, vb. I. Refl. (Reg.) A-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. – Lat. adjectare.
6. [MDA2] aiepta2 [At: LB / P: a-ie~ / Pzi: aiept / E: lat allectare] 1-2 vtr A (se) îndemna la o plăcere. 3-4 vtr A (se) amăgi. 5 vi A reflecta asupra unui lucru.
7. [MDA2] aiepta1 [At: LB / V: (pop) aliep-, alef- / Pzi: aiept, (rar) -tez / E: ml ajectare] (Reg) 1 vr A-și lua avânt. 2 vt A arunca un lucru cu putere. 3 vr (Fig) A se mândri. 4 vt A aranja (un obiect de îmbrăcăminte). 5 vt A îndruma pe calea cea dreaptă. 6 vt A arăta cuiva drumul. 7 vi (Îf alefta) A aminti cuiva de o datorie bănească.
8. [MDA2] alefta v vz aiepta
9. [MDA2] aliepta v vz aiepta
10. [CADE] AIEPTA1 (aiept) I. vb. tr. Trans. 1 A repezi, a asvîrli: aiaptă ciolanul... tocmai în urechea lui Aordel (BD.-DEL.) ¶ 2 A îndrepta, a arăta drumul cuiva ¶ 3 A potrivi ¶ 4 A nimeri, a ghici. II. vb. refl. 1 A se repezi, a se avînta, a se asvîrli: numai ce s’aiaptă calul galbin și se ’nalță pînă la Dumnezeu (RET.) ¶ 2 fam. A se făli [lat. adjectare].
11. [CADE] AIEPTA2 (aiept) vb. tr. A ademeni, a îndemna (la ceva) [lat. allěctare].
12. [DEX '98] AIEPTA, aiept, vb. I. Refl. (Reg.) A-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. [Pr.: a-iep-] – Lat. adjectare.
13. [DLRLC] AIEPTA, aiept, vb. I. Refl. (Transilv.) A-și pregăti trupul spre a se avînta, a-și lua vînt. Numai ce s-aiaptă calul galbin și se-nalță. RETEGANUL, P. III 24. ♦ Tranz. A arunca, a azvîrli, a repezi cu putere. Aiaptă Ciolanul cumplit tocma în ureche Lui Aordel. BUDAI-DELEANU, Ț. 408.
14. [DLRM] AIEPTA, aiept, vb. I. Refl. (Reg.) A se pregăti pentru a se avînta; a-și lua avînt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. – Lat. adjectare.
15. [Șăineanu, ed. VI] aieptà v. Tr. a repezi (cu putere): Fierul pe care-l aiept... (COȘBUC). [Lat. ADJECTARE, a arunca].
16. [Scriban] aĭépt și (maĭ rar) -éz, a -á v. tr. (lat. e-jectare, a arunca afară. V. înĭept). Trans. Arunc, răped. Îndreptez, potrivesc. Arăt drumu.
17. [DOOM 3] aiepta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. aiept, 2 sg. aiepți, 3 aiaptă; conj. prez. 1 sg. să aiept, 3 să aiepte; imper. 2 sg. afirm. aiaptă
18. [DOOM 2] aiepta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 aiaptă; conj. prez. 3 să aiepte
19. [DER] aiepta (-t, -at), vb. – A arunca. Lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Pușcariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusă sub semnul întrebării datorită rom. al lui i lat. în hiat, care în mod normal trebuia să dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totuși, că i lat. s-a redus pînă la dispariție înainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (în)cet, astfel că nu există motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O rămășiță, 21, propune lat. *abiectāre și Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca”, supoziție care nu reprezintă nici un avantaj. În Trans. – Der. aiept, s. n. (aruncare); aieptător, adj. (care aruncă).
20. [DER] aiepta (-t, -at), vb. – A ademeni, a corupe. Lat. allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Éléments, 90; Pușcariu 41; Candrea-Dens., 28; REW 355; DAR); cf. it. allettare, fr. allécher. Cuv. rar, necunoscut practic în lit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL