1. [MDA2] aidamac sm vz haidamac
2. [CADE] AIDAMAC 👉 HAIDAMAC.
3. [Scriban] aĭdamác, V. haĭdamac.
4. [DEX '09] HAIDAMAC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.
5. [MDA2] haidamac [At: (a. 1821) ȘIO, ap. DA ms / V: ai~, hăidăm~ / Pl: ~aci sm, ~ace sn / E: tc haydamak] 1 sm (Mun) Om zdravăn, dar leneș. 2 sm Căpitan de hoți. 3 sm (Mol) Om care pierde vremea în zadar. 4 sm (Mol ) Prostălău. 5 sn (Ban; îf ai~) Bâtă mare.
6. [MDA2] hăidămac smn vz haidamac
7. [CADE] HAIDAMAC2, AIDAMAC (pl. -ace) sn. Băn. Bîtă, ciomag: proptind-se cu aidamacul lui cel groaznic (țich.) [srb. ajdamak].
8. [CADE] HAIDAMAC1 sm. 1 Om fără căpătîiu, vagabond care trăește mai mult din jafuri: o samă de ~i Turci veniseră să prade țara (isp.) ¶ 2 Vlăjgan, lungan: căpitanul meu... odinioară sergent în pompieri, era un tip de ~ (car.) [tc.].
9. [DLRLC] HAIDAMAC, haidamaci, s. m. 1. Om fără căpătîi, derbedeu, golan, bătăuș; (învechit) tîlhar, hoț. Trimite haidamaci de la liberali și de la conservatori, să se bată cu cetățenii. PAS, Z. II 47. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure ca niște haidamaci. ISPIRESCU, L. 336. Căpitanul meu... era un tip de haidamac. CARAGIALE, M. 283. 2. (Învechit) Păzitor de vite; văcar; haidău (1). Neguțătorii se așezau la taifas; haidamacii se culcau cu pletele în ochi pe sub șoproane. SADOVEANU, F. J. 443. – Variantă: haidămac (STANCU, D. 254) s. m.
10. [DLRLC] HAIDĂMAC s. m. v. haidamac.
11. [DLRM] HAIDAMAC2, haidamaci, s. m. 3. (Înv.) Păzitor de vite. – Tc. haydamak.
12. [Șăineanu, ed. VI] haidamac m. vagabond: acolo umblă câtva timp ca un haidamac. ISP. [Turc. HAYDAMAK].
13. [Scriban] haĭdamác m. (turc. haĭdamak, tîlhar. Cazac rebel în Polonia; rus. gaĭdamák, pol. hajdamak. V. haĭdăŭ). Vagabond, haĭmana: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.). – În Ban. aĭdamac, s. n., pl. e (sîrb. ajdamak, cĭomag), cĭomag, bîtă. V. huligan.
14. [DOOM 3] haidamac (fam.) s. m., pl. haidamaci
15. [DOOM 2] haidamac (fam.) s. m., pl. haidamaci
16. [DER] haidamac (haidamaci), s. m. – Derbedeu, haimana. Tc. haydamak (Șeineanu, II, 195; Lokotsch 780), cf. sb. ajdamak „băț” (de unde în Banat, haidamac, s. n. „băț”), pol. hajdamaka.
17. [Argou] haidamac, haidamaci s. m. 1. derbedeu; bătăuș 2. om zdravăn / mătăhălos
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL