1. [DEX '09] AGREGAȚIE s. f. Agregare. – Din fr. agrégation, lat. aggregatio.
2. [MDA2] agregație sf [At: PONI, CH. 10 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr aggregation, lat aggregatio] 1-2 (Chm) Agregare (1-2). 3 (Iuz) Primire într-o societate (sau companie). 4 (Iuz) Titlul de agregat la o universitate. 5 (Iuz) Funcția de agregat la o universitate.
3. [DLRLC] AGREGAȚIE1 s. f. Agregare. Puterea care atrage moleculele unui corp se numește putere de agregație sau coeziune. * Material de agregație = material mineral fărîmițat mărunt, care se așterne peste macadamul bătătorit pentru a umple golurile dintre pietrele acestuia. – Pronunțat: -ți-e.
4. [DLRLC] AGREGAȚIE2 s. f. (În vechea organizare a învățămîntului universitar) Calitatea de profesor agregat. Examen de agregație.
5. [DLRM] AGREGAȚIE s. f. Agregare. – Fr. agrégation (lat. lit. aggregatio, -onis).
6. [DN] AGREGAȚIE s.f. (Rar) Agregare. [Var. agregațiune s.f. / cf. fr. agrégation, lat. aggregatio].
7. [MDN '00] AGREGAȚIE s. f. 1. agregare. 2. (în unele țări) concurs pentru postul de profesor agregat. (< fr. agrégation, lat. aggregatio)
8. [Scriban] *agregațíe f. (d. agregat). Fam. Calitatea de agregat, Catedra de agregat.
9. [MDA2] agregațiune sf vz agregație
10. [CADE] *AGREGAȚIUNE, *AGREGAȚIE sf. 1 🔬 Unirea strînsă a unor părticele, a unor molecule, așa încît să formeze un singur tot ¶ 2 🖋 Gradul de agregat universitar [fr. < lat.].
11. [DN] AGREGAȚIUNE s.f. v. agregație.
12. [Șăineanu, ed. VI] agregați(un)e f. 1. admiterea la titlul de agregat; 2. Fiz. împreunarea părților unui tot.
13. [Scriban] *agregațiúne f. (lat. aggregátio, -ónis. V. congregațiune). Admiterea într’un corp. Gradu de agregat. Fiz. Agregare, lipirea maĭ multor părțĭ la un loc. – Și -áție.
14. [DOOM 3] agregație (desp. a-gre-, -ți-e) s. f., art. agregația (desp. -ți-a), g.-d. agregații, art. agregației
15. [DOOM 2] agregație (a-gre-, -ți-e) s. f., art. agregația (-ți-a), g.-d. agregații, art. agregației
16. [MDO] agregație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL