1. [DEX '09] AGRAR, -Ă, agrari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate, care se sprijină în special pe agricultură; agrarian, agricol (3). Țară agrară. 2. S. m. și f. Adept al agrarianismului. – Din fr. agraire, lat. agrarius.
2. [MDA2] agrar, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr agraire, lat agratius] 1 Care se referă la proprietatea funciară și la problemele ei Si: agrarian. 2 Care aparține proprietății funciare și problemelor ei Si: agrarian. 3 Agricol (5). 4 (D. terenuri) Destinat culturilor agricole.
3. [CADE] *AGRAR adj. 🚜 1 Ce privește cîmpul, țarina: hectarul este o măsură ~ă ¶ 2 Ce privește agricultura: lege ~ă [fr. agraire < lat.].
4. [DEX '98] AGRAR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate, care se sprijină în special pe agricultură; agrarian, agricol (3). Țară agrară. – Din fr. agraire, lat. agrarius.
5. [DLRLC] AGRAR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele politice, juridice, economice etc. legate de această proprietate. Lege agrară. ◊ La chemarea partidului, poporul nostru a zdrobit manevrele reacțiunii grupate în jurul regelui, a adus la putere un guvern democratic în care clasa muncitoare avea rolul conducător, a înfăptuit transformări agrare revoluționare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 32. ◊ Reformă agrară = reformă prin care marile latifundii moșierești sînt expropriate și împărțite țăranilor muncitori fără pămînt sau cu pămînt puțin. Noul guvern [constituit la 6 martie 1945] n-a avut decît să legifereze, din primele zile, reforma agrară, a cărei aplicare începuse de fapt cu cîteva săptămîni înainte, prin lupte revoluționare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 273. Problemă (sau chestiune) agrară = problema căilor de dezvoltare a agriculturii și a raporturilor de clasă la sate. În regiunile cu naționalități conlocuitoare, rezolvarea problemei agrare se agrava și se împletea [după reforma agrară din 1921] cu asuprirea națională crescîndă a maselor poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 267. Țară agrară = țară care își sprijină economia în special pe producția agricolă. Împletirea crizei industriale [din 1929-1933] cu criza agrară a atins grav toate țările agrare și semiagrare. IST. R.P.R. 567.
6. [DLRM] AGRAR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate. ◊ Reformă agrară = reformă prin care marile latifundii moșierești sînt expropriate și împărțite țăranilor muncitori. Problema (sau chestiunea) agrară = problema căilor de dezvoltare a agriculturii și a raporturilor de clasă la sate. Țară agrară = țară care își sprijină economia în special pe producția agricolă. – Fr. agraire (lat. lit. agrarius).
7. [DN] AGRAR, -Ă adj. Referitor la proprietatea funciară și la problemele legate de ea. ◊ Reformă agrară = reformă a relațiilor de proprietate asupra pămîntului; (de obicei) reformă prin care marile latifundii sunt expropriate. [< lat. agrarius, cf. fr. agraire].
8. [MDN '00] AGRAR, -Ă adj. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol. ♦ reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului. ◊ în care predomină agricultura. (< fr. agraire, lat. agrarius)
9. [Șăineanu, ed. VI] agrar a. privitor la câmp: măsură agrară; lege agrară, care regula împărțeala pământurilor cucerite între cetățenii romani.
10. [Scriban] *agrár, -ă (lat. agrarius, de la ager, ogor). Relativ la ogoare: măsură agrară, legĭ agrare. S. m. Partidu agrarilor, al proprietarilor de pămînt în Germania.
11. [DOOM 3] agrar (desp. a-grar) adj. m., pl. agrari; f. agrară, pl. agrare
12. [DOOM 2] agrar (a-grar) adj. m., pl. agrari; f. agrară, pl. agrare
13. [Argou] agrar, -ă, agrari, -e adj. (iron. – d. oameni) 1. provenit din mediul rural 2. necioplit, necivilizat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL