1. [DEX '09] AGLUTINARE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; alipire. – V. aglutina.
2. [MDA2] aglutinare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: aglutina] 1 Adeziune a unor particule Si: aglutinat1 (1), aglutinație (1). 2 Alipire a bacteriilor, hematiilor etc. Si: aglutinat1, aglutinație (2). 3 Formare a unui cuvânt din mai multe elemente lexicale Si: aglutinat1 (3), aglutinație (3).
3. [CADE] *AGLUTINARE, *AGLUTINAȚIUNE, *AGLUTINAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) aglutina ¶ 2 📖 Alipirea de cuvînt a unuia sau a mai multor cuvinte, fie spre a-i modifica înțelesul, fie pentru a da naștere unui alt cuvînt [fr.].
4. [DLRLC] AGLUTINARE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; lipire, împreunare, aglomerare prin alipire.
5. [DLRM] AGLUTINARE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; lipire, aglomerare prin lipire.
6. [DN] AGLUTINARE s.f. Acțiunea de a se aglutina. ♦ Alipire a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule. ♦ (Lingv.) Alipire a unei particule la un cuvînt sau a unui cuvînt la alt cuvînt. [< aglutina].
7. [MDN '00] AGLUTINARE s. f. 1. acțiunea de a se aglutina. 2. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule. 3. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt. (< aglutina)
8. [DEX '09] AGLUTINA, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ♦ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi și a se precipita sub acțiunea unor substanțe. ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul, formând un singur cuvânt. – Din fr. agglutiner, lat. agglutinare.
9. [MDA2] aglutina vtr [At: DA / Pzi: ~nez / E: fr agglutiner, lat agglutinare] 1 (D. particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. 2 (D. bacterii, hematii etc.) A se lipi și a se precipita sub acțiunea unor substanțe. 3 (D. elementele vorbirii) A se lipi unul de altul, formând un singur cuvânt.
10. [CADE] *AGLUTINA (-inez) l. vb. tr. A lipi, a împreuna prin lipire mai multe lucruri încît să formeze o singură bucată. II. vb. refl. A se lipi strîns la un loc [fr. < lat.].
11. [DEX '98] AGLUTINA, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ♦ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi și a se precipita sub acțiunea unor substanțe. ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul formând un singur cuvânt. – Din fr. agglutiner, lat. agglutinans, -ntis.
12. [DLRLC] AGLUTINA, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre unele elemente, unele materiale granuloase etc.) A se lipi strîns, a se împreuna prin alipire, a se aglomera. Huilele grase se aglutinează pe grătarul focarului în timpul topirii. ♦ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire (în anumite condiții). Vibrionul holeric se aglutinează sub influența serului imun. ♦ (Despre elemente distincte ale vorbirii) A se alipi unul de altul, sudîndu-se și formînd un singur cuvînt. În limba romînă articolul hotărît se aglutinează cu substantivul pe lîngă care se pune.
13. [DLRM] AGLUTINA, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre unele elemente, unele materiale granuloase etc.) A se împreuna prin alipire; a se uni. ♦ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire (în anumite condiții). ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul, formînd un singur cuvînt. – Fr. agglutiner (lat. lit. agglutinare).
14. [DN] AGLUTINA vb. I. refl. A se uni, a se lipi strîns. ♦ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire. ♦ (Despre cuvinte etc.) A se uni, a se lipi, formînd un cuvînt unic (cu alt sens). [< fr. agglutiner, cf. lat. agglutinare].
15. [MDN '00] AGLUTINA vb. refl. a se uni, a se lipi strâns. (< fr. /s’/agglutiner, lat. agglutinare)
16. [Scriban] *aglutinațiúne f. (lat. agglutinátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se aglutina. – Și -áție și -áre.
17. [Scriban] *aglutinéz v. tr. (lat. agglutinare, d. glútino, -áre, a încleĭa, care vine), d. glúten orĭ glutinum, cleĭ). Lipesc la un loc, înpreun pin lipire.
18. [DOOM 3] aglutinare (desp. a-glu-) s. f., g.-d. art. aglutinării; pl. aglutinări
19. [DOOM 2] aglutinare (a-glu-) s. f., g.-d. art. aglutinării; pl. aglutinări
20. [DOOM 3] aglutina (a se ~) (desp. a-glu-) vb. refl., ind. prez. 3 se aglutinează, imperf. 3 pl. se aglutinau; conj. prez. 3 să se aglutineze; ger. aglutinându-se
21. [DOOM 2] aglutina (a se ~) (a-glu-) vb. refl., ind. prez. 3 se aglutinează
22. [DTL] AGLUTINARE s. f. (< aglutina < fr. agglutiner, cf. lat. agglutinare): unire, lipire strânsă a unei particule sau a unui afix la un cuvânt sau a unui cuvânt la alt cuvânt, pentru obținerea unei formații lexicale cu același sens (dar mai bine evidențiat) sau cu sens diferit. Astfel, particulele -l și -a (articole hotărâte) se aglutinează cu substantive (omul, vântul, casa, grădina); particula -a se aglutinează cu pronumele demonstrativ (aceluia, aceleia, acelora) sau cu unele adverbe în limba română populară (acuma, atuncea); particula -și, cu pronumele demonstrativ (același, aceeași, aceiași, aceleași) și cu unele adverbe, în limba română populară (acuși, iarăși); particula -va, cu pronumele și adverbele interogativ-relative (careva, cineva, ceva, undeva, cândva, cumva, câtva, încotrova); prefixul re- s-a aglutinat cu verbul face, formând verbul reface; sufixul -iță s-a aglutinat cu substantivul copil, dând substantivul nou diminutiv copiliță; substantivele unt și lemn s-au aglutinat cu ajutorul prepoziției de pentru a forma substantivul nou untdelemn; adjectivul bună s-a aglutinat cu substantivul voință, rezultând substantivul nou bunăvoință etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL