1. [DEX '09] AGESTRU2 s. n. v. agest.
2. [DEX '09] AGESTRU1, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre.
3. [MDA2] agestru1 sn vz agest
4. [MDA2] agestru2 sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr agestre] Con de dejecție.
5. [CADE] ❍AGESTRU... 👉 AGEST...
6. [DEX '98] AGESTRU, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre.
7. [DLRLC] AGESTRU S. f. v. agest.
8. [DN] AGESTRU s.n. Con de dejecție. [Cf. fr. agestre, lat. agester].
9. [MDN '00] AGESTRU s. n. con de dejecție. (< fr. agestre)
10. [DEX '09] AGEST, agesturi, s. n. (Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. [Var.: agestru (pl. agestre) s. n.] – Lat. aggestum „întăritură, fortificație”.
11. [MDA2] agest [At: HEM 500 / V: -ru, ajestru,[1] agiestru / Pl: ~e și ~uri / E: lat aggestum] (Reg) 1 sn Îngrămădire de bușteni, crengi, pietre etc. aduse de ape când ies din albie. 2 sn Loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. 3 sn Buștean adus de ape. 4 sn Loc fără vânt. 5 a (D. un loc) Deschis vederii. 6 sn Venetic.[2]
12. [MDA2] agiestru vtr vz agest
13. [CADE] AGEST (pl. -turi), ❍AGESTRU (pl. -truri, -tre) sn. Mold. Bucov. Trans. (MAR.) (ȘEZ.) (HASD.) 1 Îngrămădire de lemne, bușteni, crengi, vreascuri, aduse de apele repezi și așezate într’un loc la cotitura unui rîu, formînd astfel un fel de stăvilar: au să-l lepede apele pe gunoaie și mîl... la un agestru (SAD.) ¶ 2 pr. ext. Trans. (FR.-CDR.) Loc scutit de vînt ¶ 3 Trans. (HASD.) Fig. Venetic [lat. aggestum].
14. [DEX '98] AGEST s. n. (Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum, „intăritură, fortificație”.
15. [DLRLC] AGEST S. n. (Regional; și în forma agestru) Aluviune sau îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apele repezi și formînd un fel de stăvilar la cotitura unui rîu. După ce a prins vreun peștișor și s-a pus pe... vreo petricică de pe culmea unui agestru, voiește și el a-și mînca prada sa. MARIAN, O. I 55. ◊ Loc la cotitura unui rîu unde se adună lemnele sau crengile cărate de ape. – Variantă: agestru s. n.
16. [DLRM] AGEST s. n. (Reg.) Aluviune sau îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape, formînd un fel de stăvilar la cotitura unui rîu; loc la cotitura unui rîu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum „intăritură, fortificație”.
17. [Scriban] agést și -éstru n., pl. e și urĭ, lat. aggestus, grămădire, aggestum, întărire, d. ad, la, și gérere, gestum, a purta, a duce). Nord. Aluviune de buștenĭ, vreascurĭ, nomol și petre.
18. [DOOM 3] agestru (con de dejecție) s. n., art. agestrul; pl. agestre
19. [DOOM 2] agestru2 (îngrămădire de bușteni) v. agest
20. [DOOM 2] agestru1 (con de dejecție) s. n., art. agestrul; pl. agestre
21. [DOOM 3] !agest (îngrămădire de bușteni) (reg.) s. n., pl. agesturi
22. [DOOM 2] agest/agestru2 (îngrămădire de bușteni) (reg.) s. n., art. agestul/agestrul; pl. agesturi/agestre
23. [DER] agest (-te), s. n. – Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape; aluviuni. – Var. agestru. Lat. aggestum (Hasdeu 501; Candrea-Dens., 20; DAR); cf. sp. din Ribagorza conchestra (< lat. congesta), citat de Giuglea, Concordances, 19. Var. este o formă analogică, așa cum este nost’-nos-tru etc. – Der. agesta, vb. (a proteja), a cărui conjug. ni se pare neclară (poate nu se folosește la modurile personale); agesti, vb. (a îngrămădi, a aduce aluviuni).
24. [DRAM 2021] agest, agesturi, (agăst, ageăst), s.n. (reg.) 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea. 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri. 4. „Ağăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (ALRRM, 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” (CDDE, Scriban, DEX).
25. [DRAM 2015] agest, agesturi, (agăst, ageăst), s.n. – (reg.) 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budești). 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. „Ağăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (Vișeu), (ALRRM, 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” < ad „la” + gerere, gestum „a purta, a duce” (Hasdeu, CDDE, Scriban, DEX).
26. [DRAM] agest, -uri, (agăst, ageăst), s.n. – 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budești). 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. „Ageăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (Vișeu), (ALR 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” (Hasdeu, DA, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL