1. [DEX '09] AGAREAN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [Var.: agarinean s. m.] – Din sl. agarĕaninŭ.
2. [MDA2] agarean sm [At: PSALT. 269/19 / V: (înv) ~rinean / P: ~re-an / Pl: ~reni / E: vsl агарининь] (Înv) 1 Descendent al lui Agar. 2 Cel care făcea parte din tribul agarenilor. 3-4 Păgân (turc sau tătar).
3. [CADE] ‡AGAREAN, ‡AGARINEAN sm. Păgîn, necredincios (vorb. mai ales de Turci și Tătari): care preot va lua jertva ereticului sau a Agareanului sau va boteza copilul lui, aceluia poruncesc să i se ia darul (PRV.-MB.); Ștefan muie gîrbița și înfrînse trufia spurcaților Agareni (ISP.) [vsl. agarěninŭ].
4. [DLRLC] AGAREAN, agareni, s. m. (Învechit și popular) Păgîn, necreștin, (în special) mahomedan; agarinean. A mințit... vînzînd agarenilor o țară creștină, deoarece jurase a căuta să aducă la creștinătate pe păgîni. ISPIRESCU, M. V. 39.
5. [DLRM] AGAREAN, agareni, s. m. (Înv.) Păgîn; mahomedan. [Var.: agarinean s. m.] – Slav (v. sl. agarĕaninŭ).
6. [Scriban] agareán, -ncă s. (vsl. agarĭenínu). Vechĭ. Păgîn.
7. [DEX '09] AGARINEAN s. m. v. agarean.
8. [MDA2] agarinean sm vz agarean
9. [DLRLC] AGARINEAN, agarineni, s. m. (Învechit) Agarean.
10. [Șăineanu, ed. VI] Agareni pl. numele biblic dat Mahomedanilor (și în special al Turcilor) cari s’ar trage dela Ismail: o de trei ori afurisiți Agareni! FIL.
11. [DOOM 3] agarean (desp. -rean) (înv.) s. m., pl. agareni
12. [DOOM 2] agarean (-rean) (înv.) s. m., pl. agareni
13. [DER] agarean (-nă), adj. – Păgîn, necredincios. – Sl. agarĕninŭ (< ngr. ἀγαρήνος) de la numele Agar (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 338). – Der. agarenie, s. f. (înv., idolatrie, păgînitate); agarinesc, adj. (înv., păgîn).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL