1. [DEX '09] AGALE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália.
2. [MDA2] agale av [At: ISPIRESCU, U. 53 / E: ngr ἀγάλια] Fără grabă.
3. [CADE] AGALE, ‼AGALEA adv. Încetișor, alene: În mirosul de iarbă, tăcuți, pășim agale (VLAH.); nu-l știi pe el că umblă agalea? (CAR.); mai adesea reduplicat: Ercule se întorcea acasă agale, agale (ISP.) [gr. άγάλια].
4. [DLRLC] AGALE adv. Fără grabă, încetinel, domol. V. alene. Iată se-ntoarseră cîrduri pribege, Vîslind agale. DEȘLIU, G. 29. După miezul nopții, vifornița se mai liniști. Săniile cu fîn porniră iar agale prin noapte. SADOVEANU, O. II 227. Plini de praf, rupți de-oboseală, Legănați pe cai agale, Trec pe drum ca niște umbre Și doinesc încet de jale. IOSIF, V. 91. De pe coastă, pe sub ulmi, Se coboară mieii-n vale, Obosit și blînd popor! Și, cîntînd, pășește-agale O copilă-n urma lor. COȘBUC, P. I 157. (Uneori repetat, cu intenții stilistice) Hercule se întorcea acasă agale, agale, cu corăbiile. ISPIRESCU, U. 53.
5. [DLRM] AGALE adv. Fără grabă; domol. – Ngr. agalia.
6. [Șăineanu, ed. VI] agale adv. pop. încetișor, alene: se întorcea acasă agale agale ISP. [Gr. mod. AGÁLI].
7. [Scriban] agále și agálea (ea dift.) adv. (ngr. agáli și agálĭa, a. î.). Fam. Încet, fără grabă: venea agale. V. alene.
8. [Șăineanu, ed. VI] agà m. (pl. agale) ofițer sau comandant turc; agaua ienicerilor (titlu familiar cântecelor populare). [Turc. AGA, căpetenie].
9. [DOOM 3] agale adv.
10. [IVO-III] agale.
11. [DER] agale, adv. – 1. Încet, domol, molcom. 2. Ușurel. Mr. agale. Ngr. ἀγάλια (Meyer, Neugr., St., IV, 6; Gáldi 141), care provine din it. uguale. Este folosit adesea cu reduplicare, ca în ngr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL