1. [DEX '09] AFURCA, afurc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.
2. [MDA2] afurca vt [At: DA ms / Pzi: afurc / E: it afforcare, fr affourche] A ancora o navă cu două ancore, ale căror lanțuri se încrucișează ca o furcă, pentru a nu se încurca atunci când vasul e răsucit de vânt.
3. [CADE] *AFURCA (afurc) vb. tr. ⛵ A lega o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore care lucrează împreună în direcție opusă și ale căror lanțuri formează o furcă [fr. affourcher].
4. [DLRLC] AFURCA, afurc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă aruncînd în fundul apei două ancore ale căror cabluri se încrucișează ca o furcă.
5. [DLRM] AFURCA, afurc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă cu două ancore ale căror lanțuri sînt prinse printr-o cheie de care se leagă și lanțul navei. – Fr. affourcher.
6. [DN] AFURCA vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afurc și -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher].
7. [MDN '00] AFURCA vb. tr. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore. (< it. afforcare)
8. [Scriban] *afúrc, a -á v. tr. (d. furcă după fr. affourcher). Mar. Dispun în formă de furcă lanțurile a doŭă ancore lăsate în apă.
9. [DOOM 3] afurca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afurc, 2 sg. afurci, 3 afurcă; conj. prez. 1 sg. să afurc, 3 să afurce
10. [DOOM 2] afurca (a ~) vb., ind. prez. 3 afurcă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL