1. [DEX '98] AFUMĂTOARE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. Afumătorie. 4. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: afumător s. n.] – Afuma + suf. -ătoare.
2. [DLRLC] AFUMĂTOARE, afumători, s. f. 1. Înjghebare rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a peștelui sau a prunelor. V. afumătorie. 2. (Învechit) Vas în care se ard mirodenii pentru a afuma prin casă; cățuie. O căție sau afumătoare de argint în forma unei sfere cu capac conic. ODOBESCU, S. I 459.
3. [DLRM] AFUMĂTOARE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. – Din afuma + suf. -(ă)toare.
4. [Șăineanu, ed. VI] afumătoare f. 1. orice văscior cu substanțe mirositoare pentru afumat; 2. pl. chiar acele substanțe mirositoare.
5. [DEX '09] AFUMĂTOR, -OARE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumător s. n.] – Afuma + suf. -ătoare.
6. [MDA2] afumător, ~oare [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 38/25 / Pl: ~i, ~oare / E: afuma + -(ă)tor] 1 sf Instalație specială pentru afumarea cărnii, a peștelui, a prunelor etc. Si: afumătorie (1). 2 sf Încăpere în care are loc procesul de afumare (1-2) Si: afumătorie (2). 3 sf Utilaj pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 4 sf (Înv) Vas în care se ard mirodenii. 5 a Care afumă. 6 sf (Lpl) Mirodenii cu care se afumă prin casă.
7. [CADE] AFUMĂTOR I. adj. Care afumă. II. AFUMĂTOR (pl. -toare) sn. Aparat cu care se afumă stupii. III. AFUMĂTOARE sf. Cățuie, vas în care se pun substanțe mirositoare pentru afumat: două afumători de argint în formă de mere domnești (ALECS.). IV. AFUMĂTOARE sf. pl. Substanțe mirositoare cu care se afumă.
8. [DEX '98] AFUMĂTOR s. n. v. afumătoare.
9. [Șăineanu, ed. VI] afumător m. cel ce afumă.
10. [Scriban] afumătór, -oáre adj. Care afumă. Substanțe afumătoare: smirna și tămîĭa îs afumătoare. S. f., pl. orĭ. Instrument de afumat (căție saŭ cădelniță).
11. [DOOM 3] afumătoare s. f., g.-d. art. afumătorii; pl. afumători
12. [DOOM 2] afumătoare s. f., g.-d. art. afumătorii; pl. afumători
13. [DOOM 3] afumător (rar) adj. m., pl. afumători; f. sg. și pl. afumătoare
14. [DOOM 2] afumător (rar) adj. m., pl. afumători; f. sg. și pl. afumătoare
15. [DRAM 2015] afumătoare, afumători, s.f. – Construcție de lemn utilizată la afumarea produselor de carne sau pentru uscarea fructelor; bujdei. – Din afuma (< lat. affumare) + suf. -ătoare (DLRM, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL