1. [MDA2] afrontat, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: fr affronté] (D. motive ornamentale) Aranjat față în față.
2. [DN] AFRONTAT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
3. [MDN '00] AFRONTAT, -Ă adj. (despre motive iconografice) repre-zentat prin două animale dispuse față în față. (< fr. affronté)
4. [DEX '09] AFRONTA, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afront. – Var.: afrunta vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
5. [DEX '09] AFRUNTA, vb. I v. afronta.
6. [MDA2] afronta vt [At: DEX2 / V: -run- / Pzi: ~ront / E: fr affronter] 1 (Rar) A înfrunta. 2 (Med) A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare.
7. [MDA2] afrunta vt vz afronta
8. [DLRLC] AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.
9. [DLRM] AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. – Fr. affronter (după înfrunta).
10. [DN] AFRONTA vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
11. [MDN '00] AFRONTA vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
12. [DOOM 3] afronta (a ~) (desp. a-fron-) vb., ind. prez. 1 sg. afrontez, 3 afrontează; conj. prez. 1 sg. să afrontez, 3 să afronteze
13. [DOOM 2] afronta (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afrontează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL