1. [DEX '09] AFRONT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront.
2. [MDA2] afront sn [At: NEGRUZZI, S. III, 463 / Pl: ~uri / E: fr affront] Ofensă adusă cuiva în public Si: insultă, jignire, ultragiu.
3. [CADE] *AFRONT (pl. -turi) sn. Ocară făcută cuiva (cu vorba sau cu fapta) fiind de față și alții, înfruntare: îi făcuse ~ul de a nu voi să-l primească ca ambasador la Petersburg (I.-GH.) [fr.].
4. [DLRLC] AFRONT, afronturi, s. n. Insultă în public, jignire. Mizerabilul! să se-ntinză pînă-ntr-atîta ca să-mi facă un afront! CARAGIALE, O. I 56. Lui Mogorogea nu-i ieșea de la inimă afrontul ce i-l făcuse Pavel. CREANGĂ, A. 107.
5. [DLRM] AFRONT, afronturi, s. n. Insultă în public; jignire – Fr. affront.
6. [DN] AFRONT s.n. Insultă în public; jignire, ultragiu; dezonoare. [Pl. -turi. / < fr. affront].
7. [MDN '00] AFRONT s. n. insultă, jignire adusă cuiva în public. (< fr. affront, it. affronto)
8. [Șăineanu, ed. VI] afront n. faptă sau vorbă de ocară (aruncată în față), insultă publică.
9. [Scriban] *afrónt n., pl. urĭ (fr. affront). Injurie; rușine: a suferi, a primi un afront de la cineva, a face cuĭva un afront. – Curat rom. înfruntare.
10. [DEX '09] AFRONTA, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afront. – Var.: afrunta vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
11. [DEX '09] AFRUNTA, vb. I v. afronta.
12. [MDA2] afronta vt [At: DEX2 / V: -run- / Pzi: ~ront / E: fr affronter] 1 (Rar) A înfrunta. 2 (Med) A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare.
13. [MDA2] afrunta vt vz afronta
14. [DLRLC] AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.
15. [DLRM] AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. – Fr. affronter (după înfrunta).
16. [DN] AFRONTA vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
17. [MDN '00] AFRONTA vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
18. [DOOM 3] afront (desp. a-front) s. n., pl. afronturi
19. [DOOM 2] afront (a-front) s. n., pl. afronturi
20. [DOOM 3] afronta (a ~) (desp. a-fron-) vb., ind. prez. 1 sg. afrontez, 3 afrontează; conj. prez. 1 sg. să afrontez, 3 să afronteze
21. [DOOM 2] afronta (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afrontează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL