1. [DEX '09] AFLUIRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui. – V. aflui.
2. [DEX '09] AFLUI, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere.
3. [MDA2] aflui vi [At: DN3 / P: a-flu-i / Pzi: ~iese / E: fr affluer, lat affluere] 1 (Rar; d. sânge) A se concentra într-o zonă a corpului. 2 (Fig) A se îmbulzi.
4. [DN] AFLUI vb. IV intr. (Rar; despre sînge) A se îngrămădi într-un punct al corpului. ♦ (Fig.) A se îmbulzi. [P.i. 3 -uiește, ger. -uind. / < fr. affluer, cf. lat. affluere].
5. [MDN '00] AFLUI vb. intr. 1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp. 2. a se deplasa convergent către un punct. ◊ (fig.) a se îmbulzi. (< fr. affluer, lat. affluere)
6. [Scriban] *afluéz v. intr. (lat. afflúere d. ad, la, și fluo, curg). Curg spre acelașĭ punct: sîngele afluĭază la inimă. Fig. Abund, sosesc în mare număr: străiniĭ afluĭază aicĭ.
7. [DOOM 3] afluire (desp. a-flu-) s. f., g.-d. art. afluirii; pl. afluiri
8. [DOOM 2] afluire (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluirii; pl. afluiri
9. [DOOM 3] aflui (a ~) (desp. a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiește, 3 pl. afluiesc, imperf. 3 sg. afluia; conj. prez. 3 să afluiască
10. [DOOM 2] aflui (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiește, imperf. 3 sg. afluia; conj. prez. 3 să afluiască
11. [DE] AFLUÍRE (după fr.) s. f. (MILIT.) Acțiune de deplasare a trupelor către un punct (raion, aliniament) dinainte stabilit. Se execută în scopul creării unor grupări de forțe cu diferite destinații sau apropierii trupelor de raionul principal al acțiunilor de luptă, ori al scoaterii lor din acest raion.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL