1. [DEX '09] AFLICTIV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif.
2. [MDA2] aflictiv, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr afflictif] 1-2 (Jur; d. pedepse) Care răpește unui condamnat libertatea sau viața.
3. [CADE] *AFLICTIV adj. ⚖️ Se zice de pedepsele prin care se răpește unui osîndit viața sau libertatea: munca silnică este o pedeapsă ~ă și infamantă [fr.].
4. [DEX '98] AFLICTIV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.) – Din fr. afflictif.
5. [DN] AFLICTIV, -Ă adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe cel care o suferă. [< fr. afflictif].
6. [MDN '00] AFLICTIV, -Ă adj. (despre pedepse) care lovește direct pe cel care suferă. (< fr. afflictif)
7. [Șăineanu, ed. VI] aflictiv a. care lovește direct în o persoană: pedeapsă aflictivă. În materie penală, pedepsele sunt aflictive și infamante; cele dintâi sunt: moartea, munca silnică, detențiunea și recluziunea; ele privează pe condamnat de drepturile sale civile și politice.
8. [Scriban] *aflictív, -ă adj. (d. lat. afflictus, izbit, cu sufixu -iv). Se zice despre pedepsele care lovesc corpu, ca moartea, munca silnică, detențiunea și recluziunea: pedepsele infamante nu-s tot-de-a-una aflictive.
9. [DOOM 3] aflictiv (desp. a-flic-) adj. m., pl. aflictivi; f. aflictivă, pl. aflictive
10. [DOOM 2] aflictiv (a-flic-) adj. m., pl. aflictivi; f. aflictivă, pl. aflictive
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL