1. [DEX '09] AFECTARE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1.
2. [DEX '09] AFECTARE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2.
3. [MDA2] afectare1 sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: afecta1] 1 Destinare (a unei sume, a unei cantități de materiale etc.) unui anumit scop. 2 Ipotecare.
4. [MDA2] afectare2 sf [At: DA / Pl: ~tări / E: afecta2] 1 Impresionare. 2 Întristare. 3 Simulare a unei anumite stări. 4 Comportare nenaturală. 5 Prejudiciere.
5. [DEX '98] AFECTARE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1.
6. [DLRLC] AFECTARE1 s. f. Acțiunea de a afecta1.
7. [DLRLC] AFECTARE2, afectări, s. f. Faptul de a afecta2. Privi tablourile, care nu-l interesau, cu o afectare distinsă. CAMIL PETRESCU, N. 168.
8. [DLRM] AFECTARE, afectări, s. f. Faptul de a afecta.
9. [DN] AFECTARE s.f. Faptul de a afecta. ♦ Lipsă de naturalețe (în vorbire, în purtare); afectație. [< afecta].
10. [Șăineanu, ed. VI] afectare f. 1. fapta de a afecta; 2. destinațiune particulară: afectarea unei sume.
11. [DEX '09] AFECTA1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter.
12. [DEX '09] AFECTA2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter.
13. [MDA2] afecta2 [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr affecter] 1 vt A impresiona. 2 vt A întrista. 3 vt A simula o anumită stare sufletească. 4 vr (Prt) A-și da aere Si: a se sclifosi. 5 vt A prejudicia.
14. [MDA2] afecta1 vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr affecter] 1 A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale) unui anumit scop. 2 A ipoteca.
15. [CADE] *AFECTA (-tez) I. vb. tr. 1 A arăta o stare sufletească deosebită de aceea pe care o are cineva în realitate, a se arăta prin vorbă, prin purtări, altfel de cum este, a se preface: vorbește rar, liniștit, fără să afecteze (VLAH.) ¶ 2 A mișca adînc, a mîhni: acest filosof antic pe care atît de puțin îl pot ~ micile mizerii ale vieții (CAR.) ¶ 3 A hotărî, a destina (în spec. o sumă) pentru un scop anumit: Ministerul a afectat această sumă pentru acoperirea cheltuelilor de reparațiuni ¶ 4 ⚚ A ipoteca: și-a afectat casele la bancă. II. vb. refl. A se răsfăța: nu te mai afecta așa [fr.].
16. [DLRLC] AFECTA2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A pricinui cuiva un sentiment de durere, a mîhni. Nenorocirea lui l-a afectat profund. 2. A simula o stare sufletească pe care nu o ai în realitate; a se preface. Basta... făcea cunoscut sfatului împărătesc că omenia ce acest om [Mihai-vodă]... afectează și dragostea ce el arată că are pentru popoarele învinse măresc bănuielile. BĂLCESCU, O. II 271. ♦ Intranz. (Peiorativ) A se comporta (prin gesturi, prin felul de a vorbi etc.) altfel de cum îi este firea, a-și da anumite aere false pentru a impresiona: a se răsfăța. Vorbește rar, liniștit, fără să afecteze. VLAHUȚĂ, O. A. 246.
17. [DLRLC] AFECTA1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (în special o sumă de bani) unui anumit scop. Ministerul a afectat o sumă importantă pentru scopuri culturale.
18. [DLRM] AFECTA, afectez, vb. I. Tranz. I. A destina (o sumă de bani) unui anumit scop. II. 1. A mîhni. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. A se comporta altfel decît este în realitate, a-și da aere. – Fr. affecter (lat. lit. affectare).
19. [DN] AFECTA vb. I. tr. I. A destina (ceva) unui scop determinat. II. 1. A îndurera, a întrista (pe cineva). 2. A simula ceva; a se preface. ♦ intr. (Peior.) A-și da aere, a se sclifosi. 3. A prejudicia. [P.i. 3,6 -tează, conj. -teze. / cf. fr. affecter, it. affetare, lat. affectare].
20. [MDN '00] AFECTA2 vb. I. tr. 1. a îndurera, a întrista. 2. a simula; a se preface. 3. a prejudicia. II. intr., refl. a-și da aere. (< fr. affecter, lat. affectare)
21. [MDN '00] AFECTA1 vb. tr. a atribui, a destina unui anumit scop. (< fr. affecter)
22. [Șăineanu, ed. VI] afectà v. 1. a căutà cu predilecțiune: el afectează vorbe rare; 2. a arăta (cu o fală prefăcută): a afecta o mare umilință; 3. a destina pentru un scop anumit: pentru aceste lucruri se afectează sume însemnate; 4. a lua cutare formă particulară: cristalele afectează forme geometrice; 5. a cauza o impresiune penibilă: un lucru de nimic îl afectează.
23. [Scriban] *afectéz v. tr. (lat. affectare. V. infectez). Uzitez mult: a afecta oare-care cuvinte. Ĭaŭ formă de: cristalele afectează forme geometrice. Mă prefac: a afecta o față de om onest. Destinez: a afecta banĭ pentru un ospiciŭ. Ipotechez: a afecta o casă la Creditu Urban. Impresionez, mișc: mizeria luĭ m’a afectat. V. refl. Mă întristez: ne afectăm de mizeria altuĭa. Mă prefac, simulez sentimente ca să par interesant (mă alint, mă izmenesc, mă spanceĭesc).
24. [DOOM 3] afectare s. f., g.-d. art. afectării; pl. afectări
25. [DOOM 2] afectare s. f., g.-d. art. afectării; pl. afectări
26. [DOOM 3] afecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afectez, 3 afectează; conj. prez. 1 sg. să afectez, 3 să afecteze
27. [DOOM 2] afecta (a ~) vb., ind. prez. 3 afectează
28. [DAS] AFECTARE. Subst. Afectare, emfază, patos, exagerare, exagerație (rar). Retorism, prețiozitate (rar), retorică (peior.), gongorism. Fandoseală (fam.), fasolire (fam.), ifos, izmeneală (fam.), ostentație. Înfumurare, închipuire, îngîmfare, mîndrie, mîndrire (rar), orgoliu, fatuitate (livr.), vanitate, ighemonicon (grecism înv.); trufie, trufă (înv.), aroganță, morgă (livr.), semeție, ocoșie (reg.), fudulie, fală, făloșie (reg.); prezumție (livr.), supraestimare, grandilocvență (livr.), grandomanie, megalomanie. Artificialitate, artificiozitate (rar); manierism, bufonerie, cabotinism, bufonadă (rar), caraghioslîc, comicărie. Prefăcătorie, disimulare, simulare, simulație, ipocrizie, fățărnicie, fariseism. Mofturi (fam.), fasoane (fig., fam.), nazuri (pop. Și fam.), mutre (fam.), grimase, fițe (fam.), ifose, marafeturi (pop. Și fam.). Bufon, saltimbanc, comediant (fig.), cabotin; fandosit (fam.), sclifosit (fam.), izmenit (fam-). Adj. Afectat, emfatic, patetic, exagerat. Retoric, prețios, bombastic, gongoric, înflorit (fig.), pretențios, pompos, umflat (fig.), grandilocvent (livr.). Fandosit (fam.), sclifosit (fam.), fasolit (fam.), izmenit (fam.). Înfumurat, închipuit, îngîmfat, mîndru, împăunat (reg.), umflat îb pene, plin de sine, fălos, ocoș (reg.), fudul, încrezut, trufaș, semeț, vanitos, orgolios, țîfnos (pop.), cu nasu-n sus. Prefăcut, ipocrit, disimulat, fățarnic, fariseic. Teatral, manierat, căutat, nenatural, artificial, artificios (rar); bufon (rar), caraghios, comic. Mofturos, năzuros. Vb. A fi afectat, a (se) afecta (rar), a se fandosi (fam.), a se fasoli (fam.), a se sclifosi (fam.), a-și da aere, a se izmeni (fam.), a face fasoane, a-și da ochii peste cap, a se grozăvi, a face pe grozavul, a se făli (peior.), a se făloși (reg.), a se fuduli, a călca popește, a se umfla în pene; a se înfumura, a se îngîmfa, a se împăuna, a fi închipuit, a ține nasul sus, a nu-i ajunge cu prăjina la nas. A mima, a se maimuțări, a juca teatru, a poza (peior.); a face mutre; a cocheta, a se da în spectacol; a face nazuri, a face fițe (fam.), a-și da ifose. V. capriciu, exagerare, grandilocvență, îngîmfare, mîndrie, ostentație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL