1. [MDA2] afanisit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: afanisi] 1 (Înv) Nimicit. 2 Plictisit. 3 (Rar) Enervat.
2. [MDA2] afanisi [At: (a. 1788) DOC., ap. HEM 420 / V: afin- / Pzi: ~sesc / E: ngr άφανίξο (aor al lui) ήφανισα] 1 vt (Înv) A nimici. 2 vt (Rar) A plictisi (pe cineva). 3-4 vtr (Rar) A (se) enerva.
3. [MDA2] afinisi v vz afanisi
4. [CADE] †AFANISI (-isesc) vb. tr. 1 A prăpădi, a nimici ¶ 2 A sărăci (R.-COD.) [ngr. ήφάνισα < άφανιξω].
5. [DLRM] AFANISI, afanisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, a prăpădi. – Ngr. afanizo (aor. afanisa).
6. [Scriban] afanisésc, v. tr. (ngr. afanizo, aor. afánisa). Fam. Prăpădesc, nimicesc: m’a afanisit cu cheltuĭelile luĭ, m’am afanisit cu atîtea cheltuĭelĭ! V. apelpisesc.
7. [DER] afanisi (-sesc, -it), vb. – A nimici, a anihila, a distruge. – Var. afinisi. Ngr. ἀφανίζω, aorist ήφἀνιρα (Gáldi 139). – Der. afaniseală, s. f. (nimicire). Pentru var., cf. Graur, BL, IV, 65.
8. [GAER] avanisi Valentin Gr. Chelaru, în BPh., IV, p. 106, explică verbul a se avanisi „a se plictisi” prin gr. ἀβανίζω „a calomnia, a acuza pe nedrept”. La p. 154 a aceleiași reviste, acad. Iorgu Iordan socotește că e mai curînd vorba de un derivat românesc de la avan „cumplit”. Părerea mea este că e o variantă a lui afanisi „a distruge”, pentru care vezi forma a se afinisi „a se plictisi”, notată de mine la București (BL, IV, p. 65). Adaug acum și un exemplu din Gh. Brăescu (La clubul decavaților, București, 1965, p. 222): m-ai afanisit.
9. [Argou] afanisit, -ă, afanisiți, -te adj. beat; amețit
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL