1. [DEX '09] ADĂSTA, adăst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A aștepta. [Prez. ind. și: adast] – Lat. ad-astare.
2. [MDA2] adăsta vt [At: COD. VOR.2 78v/4 / Pzi: adăst, adăstez, adast / E: lat ad-astare] (Îm) 1 A aștepta. 2 (Pop; îe) A ~ ca mortul colacul A aștepta cu nerăbdare.
3. [CADE] ADĂSTA (adăst) vb. tr. 1 A aștepta: l-am rugat să mai adaste puțin ¶ 2 A se opri în drum, a poposi [lat. ad-astare].
4. [DLRLC] ADĂSTA, adăst, vb. I. Tranz. (Învechit, astăzi poetic) A aștepta. Departe, pe țărmul stîncos dobrogean, Vapoarele-adastă semnalul. FRUNZĂ, în POEZ. N. 223. Chiajna... adăsta pe boierii moldoveni într-un falnic cort rotat de covor alb. ODOBESCU, S. I 173. ◊ Absol. Apoi, fără să mai adaste... își strînse sculele și le rîndui la ascunzătoarea lor obișnuită. SADOVEANU, N. F. 103. Sună Someșul în vale, Pe Feleac – pustiu urcușul... Cată-n zare catedrale Și adastă, tot adastă. BENIUC, A. R. 37.
5. [Șăineanu, ed. VI] adăstà v. a aștepta cu nerăbdare. [Lat. ADASTARE].
6. [Scriban] adăst, a -á v. tr. (lat. adastare din ad-ad-stare; pv. adastar, a se grăbi. – Adăst, adăștĭ, adastă; să adăste și să adaste), Aștept.
7. [DOOM 3] !adăsta (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. adast, 2 sg. adaști, 3 adastă; conj. prez. 1 sg. să adast, 3 să adaste; imper. 2 sg. afirm. adastă
8. [DOOM 2] adăsta (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. adăst, 2 sg. adăști, 3 adastă; conj. prez. 3 să adaste
9. [IVO-III] adăst, -dăști 2, -dastă 3, -daste 3 conj.
10. [DER] adăsta (-ast, -at), vb. – A aștepta. – Mr. adastu. < Lat. ădastāre „a fi prezent” (Pușcariu 22; REW 148; DAR), care nu trebuie confundat cu lat. adastare „a grăbi” (REW 3990), de origine germanică. Se remarcă tendința de a conjuga eu adăstez.
11. [DERC] ADĂSTA A adăsta ca mortul colacul (pop.) = A aștepta cu nerăbdare: Aștept în tot vacul [veac] / Ca mortul colacul. (I. C. HINTESCU) Sta în fața casei și adăsta ca mortul colacul, dar nu erau semne că va veni cineva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL