Definiție și ce înseamnă adăpostit

1. [MDA2] adăpostit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: adăposti] Adăpostire (1).

2. [MDA2] adăpostit2, ~ă a [At: GORJAN, H. I, 3/3 / Pl: ~iți, ~e / E: adăposti] 1 Care este ferit, apărat. 2 Care și-a găsit refugiul într-un loc.

3. [DEX '09] ADĂPOSTI, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.

4. [MDA2] adăposti [At: CORESI, ap. GCR I, 9/32 / Pzi: ~tesc și (înv) adăpostez / E: adăpost] 1-2 vtr A (se) pune într-un loc ferit. 3 vr A-și găsi un refugiu Si: a se pripăși (1).

5. [CADE] †ADĂPOSTA (-tez)... = ADĂPOSTI...

6. [CADE] ADĂPOSTI (-tesc) I. vb. tr. A apăra, a feri de vînt și de vreme rea; a pune la adăpost: dealuri acoperite de livezi îI adăpostesc de vînturi (VLAH.). II. vb. refl. 1 A se pune sub un acoperemînt spre a se feri de vînt și de vreme rea, a se pune la adăpost, a găsi adăpost: în spatele lor e o colibă de piatră, unde te poți ~ pe vreme rea (VLAH.) ¶ 2 Fig. A afla un loc de scăpare: a luat drumul pribegiei ne mai putîndu-se ~ în țară.

7. [DLRLC] ADĂPOSTI, adăpostesc, vb. IV. 1. Tranz. A duce, a pune, a ține la adăpost. V. găzdui. Am chemat alți oaspeți... Și i-am adăpostit în casă. BENIUC, V. 140. N-avea destule grajduri... unde să-și adăpostească atîta sumedenie de vite. ISPIRESCU, U. 41. Frate Pepelea, n-am unde să te adăpostesc. ALECSANDRI, T. I 449. ◊ Fig. O firmă... lipită pe geamul unei căsuțe vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. IBRĂILEANU, A. 37. 2. Refl. A se așeza într-un loc ferit, a-și găsi refugiu, adăpost. În fîn... o mulțime de șerpi se adăpostiseră peste iarnă. RETEGANUL, P. I 3. [Oamenii] în timpii perioadei glaciare a Europei se adăposteau în peșterile de la Madeleine. ODOBESCU, S. III 79. ◊ Fig. Cîteva căsuțe albe se adăpostesc la umbra brazilor cari le-au văzut înălțîndu-se. RUSSO, O. 105.

8. [DLRM] ADĂPOSTI, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit. – Din adăpost.

9. [Șăineanu, ed. VI] adăpostì v. 1. a pune la adăpost, la loc sigur; 2. a găsi adăpost, a scăpa.

10. [Scriban] adăpostésc v. tr. (d. adăpost). Pun la adăpost. V. refl. Mă pun la adăpost. – Vechĭ -ez. V. acĭuĭez și olejesc 1.

11. [DOOM 3] adăposti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostesc, 3 sg. adăpostește, imperf. 1 adăposteam; conj. prez. 1 sg. să adăpostesc, 3 să adăpostească

12. [DOOM 2] adăposti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostesc, imperf. 3 sg. adăpostea; conj. prez. 3 să adăpostească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro