1. [DEX '09] ADÂNCĂTURĂ s. f. v. adâncitură.
2. [MDA2] adâncătură sf [At: (a. 1648) GCR I, 130/10 / Pl: ~ri / E: adâncă + -tură] (Îvp) Adâncitură.
3. [Șăineanu, ed. VI] adâncătură f. 1. vale între două dealuri; 2. cavitate, orbita ochiului.
4. [DEX '09] ADÂNCITURĂ, adâncituri, s. f. Parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. [Var.: adâncătură s. f.] – Adânci + suf. -tură.
5. [MDA2] adâncitură sf [At: (a. 1893) ap. TDRG / Pl: ~ri / E: adânci + ~(i)tură] Parte adâncită (1) a unei suprafețe Si: (îvp) adâncătură.
6. [CADE] ADÎNCĂTURĂ (pl. -uri) sf. 1 Parte de loc cufundată, săpată mai adînc; scobitură: aci aproape se auzeau, într’o ~, fîșiituri de coase și cîntece de cosași (CAR.) ¶ 2 🫀 Orbita ochilor: ochii îi ies cît pumnul afară din adîncături (JIP.) [adînca].
7. [CADE] ADÎNCITURĂ (pl. -turi) sf. = ADÎNCĂTURĂ: o biserică cu trei turnuri... se vede într’o ~ (IRG.).
8. [DLRLC] ADÎNCĂTURĂ, adîncături, s. f. Adîncitură. Nu se aflau în acel loc decît trei puțuri adînci cu cumpănă, la mare depărtare unul de altul, și un izvor ce era mai mult mlaștină într-o adîncătură. SADOVEANU, M. C. 20. Agripina vedea, prin ușa deschisă... adîncătura Iablanicioarei. GALACTION, O. I 160.
9. [DLRLC] ADÎNCITURĂ, adîncituri, s. f. Partea adîncită a unei suprafețe; scufundătură, groapă mică. Adîncitură pe frunte.
10. [DLRM] ADÎNCĂTURĂ, adîncături, s. f. Adîncitură. – Din adînca + suf. – (ă)tură.
11. [DLRM] ADÎNCITURĂ, adîncituri, s. f. Parte adîncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. – Din adînci + suf. -(i)tură.
12. [Scriban] adîncătúră f., pl. ĭ. Loc adîncit (depresiune, cavitate).
13. [Scriban] adîncitúră f., pl. ĭ. Adîncătură.
14. [DOOM 3] adâncitură s. f., g.-d. art. adânciturii; pl. adâncituri
15. [DOOM 2] adâncitură s. f., g.-d. art. adânciturii; pl. adâncituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL